"Killing is my business and business is good"
Megadeth
Întrebare: ce e mai profitabil decât showbizul? Răspuns: Traficul de arme, droguri şi sex. Despre traficanţii de arme nu s-au făcut memoriale, filme epice, nici măcar documentare, aşa că Lord of War / Traficantul de arme e o surpriză explozivă. Bazat pe fapte reale şi extrem de anti-american, nu a găsit finanţare şi nici distribuţie la vreun studio, lucru nu atât de imprevizibil, atunci când o replică îl denumeşte pe preşedintele ales al Statelor Unite drept cel mai mare traficant de arme din lume.
Filmul lui Andrew Niccol e un fel de Casino cu arme, care se petrece în infern. Unele pasaje amintesc de Constant Gardener, Interpreter, altele de Traffic, Blow sau Syriana. Este portretul compozit a cinci traficanţi de arme, reprezentaţi de Iuri Orlov (Nicolas Cage, totodată co-producător, îşi spală păcatele după cash in-urile de acţiune în care s-a cantonat de când a luat Oscarul - National Treasure, The Rock, Con Air, Gone in 60 Seconds). E rolul cel mai apropiat de ceea ce a făcut la John Woo (începutul la Face/Off şi maturizarea din Windtalkers).
Problema ar putea fi că Andrew Niccol nu e destul de cinic, după cum s-a văzut din filmele sale anterioare, Gattaca, Simone şi scenariul la Truman Show. Acelaşi material, în mâna lui Oliver Stone (reminder Salvador sau plănuitul film despre Noriega) sau Brian De Palma (secvenţele columbiene şi new yorkeze din Scarface), poate chiar a lui David Fincher, ar fi dat un film mai dur, mai sarcastic. Dar să nu ne plângem, comedia Deal of the Century (1983) a lui William Friedkin avea acelaşi subiect, dar diluat şi anemic, la distanţa unei cole decofeinizate faţă de un whisky fără gheaţă. Sau o vodcă urmată de cocaină combinată cu praf de puşcă, aşa cum se bea în filmul de faţă, într-o magherniţă de bar african.
Totul începe cu o secvenţă de generic din punctul de vedere al glonţului, despre scurta sa viaţă, de la producţie, asamblare, la ţinta finală, în capul unui copilaş african, apoi ni se prezintă douăzeci de ani din viaţa lui Orlov (plus o secvenţă genială, cea a demolării unui avion Antonov în timelapse). Cage e secondat de Jared Leto, frumuşelul frate junkie şi the model trophy wife Bridget Moynahan, şi îl are ca nemesis pe Ethan Hawke pe post de agent Interpol incoruptibil.
Lord of War a fost filmat în mare parte în Africa de Sud, cu filtre care amintesc de Spy Game al lui Tony Scott. O porţiune, cea rusească, trebuia să fie turnată în România, dar a fost preferată Cehia. Tancurile şi armele AK 47 din partea rusească sunt ale unui negustor - traficant de arme adevărat din Cehia, care le-a închiriat producţiei mai ieftin decât ar fi costat să folosească recuzita. "Hallelujah", după titlul piesei din film a lui Leonard Cohen, cântată aici de Jeff Buckley.
Într-un film în care regula de bază a protagonistului e să nu fie împuşcat cu marfa pe care o vinde, problema de maxim cinism a lui Orlov nu e din cale afară de deplasată, businesslike vreau să spun: "There are over 550 million firearms in worldwide circulation. That's one fire arm for every twelve people on the planet. The only question is: How do we arm the other 11?" (Sunt peste 550 miliarde de arme în circulaţie mondială. Asta înseamnă o armă la fiecare 12 oameni. Întrebarea e cum îi înarmăm pe ceilalţi 11?).