"A few days ago I returned from Romania. What a beautiful country! I met there a young group of Romanian playwrights. Gifted and stubborn. They reminded me of my very beginning. DramAcum is their name. They are cool and trendy and they work on discovering new voices in Romanian contemporary theatre. I wish one of them get the Nobel Prize one day! Good luck and God bless you! But be careful: don't be too trendy!" - Harold P. Pinter, "I love dramAcum"
DramAcum a reuşit să impună o normalitate necesară în procesul de creaţie teatrală: dramaturgul lucrează împreună cu regizorul şi cu toţi cei implicaţi în montarea unei piese. A sedimentat un team building esenţial în acest moment mai mult decît oricînd, pentru că se negociază un tip de parteneriat de durată. Marea problemă a textelor de teatru româneşti este literaritatea lor excesivă, în defavoarea dramaticului. Cele mai multe piese sînt de citit, şi nu de jucat. Prezenţa dramaturgului în prezentul proiectului teatral, în concepţia lui graduală, poate salva situaţia. După dramAcum, lansată în ianuarie 2002 şi prelungită cu dramAcum 2 - martie 2005 -, care a continuat resuscitarea promovării textului contemporan românesc, dramAcum 3 - februarie 2006 - readuce în prim-plan căutările unui grup coerent asamblat. Potenţarea rolului dramaturgului e principala ţintă, pe lîngă crearea unui sistem de difuzare a pieselor contemporane de la dramaturg la regizor, echipă, teatru, public, şi alte cîteva scopuri. Pînă pe 25 aprilie se aşteaptă texte la adresa: Str. Radu Calomfirescu, nr. 16, sector 3, Bucureşti.
Dintre ele vor fi selectate cinci, urmînd să fie prezentate în cadrul unor spectacole-lectură, iar textul cîştigător va fi produs de către Teatrul Mic în septembrie-noiembrie 2006. După selectarea textelor, începe cel mai incitant "schimb de replici", şi anume faza numită play development, transformarea funcţională a piesei în vederea montării. În perioada aprilie-iulie, fiecare dramaturg dintre cei 5 şi regizorul cu care va lucra vor primi, în parte, un grant de 1.000 euro care să-i motiveze să-şi continue proiectul teatral.
DramAcum a lansat un concept de lucru teatral, care presupune nodul tare dramaturg-regizor, modulul unui work together in progress. DramAcum pledează pentru un dramaturg actant, implicat şi conştient de rolul pe care îl are mai ales după ce a terminat de scris piesa. Dramaturgul nu este doar cel care predă textul unui regizor şi aşteaptă să fie chemat la premieră. El este unul dintre centrii de greutate ai discursului dramatic. Dramaturgul devine vocea textuală a regizorului. Un practician de care regizorul are constant nevoie.
Teatrul presupune mobilitate şi o reţea de contacte vii din care dramaturgul face parte. Un fel de jam-session, de antrenament pe mai multe niveluri. Dacă unul dintre aceste niveluri rămîne neacoperit, atunci întregul eşafodaj se clatină.
DramAcum îşi propune o intervenţie în reglementarea statutului şi identităţii dramaturgului. În legiferarea domeniului său de acţiune şi influenţă.
Dramaturgul este sprint-ul spectacolului, rotiţa care îl pune în mişcare, care îi declanşează imaginarul. Şi, pentru ca acest imaginar să aibă consistenţă, e nevoie ca dramaturgul să fie un participant activ. DramAcum propune un demers programatic, unitar, care are toate şansele să devină o practică de lucru curentă. E important însă ca această practică, susţinută aplicat, să dea spectacole autentice şi de valoare.
Dramaturgul român trebuie să înveţe un lucru esenţial: să scrie pentru teatru, să fie conştient de nivelul doi al operaţiilor textuale: reprezentarea scenică. Să fie un performer dramatic, nu un scriitor de birou.