Lecturi la DramAcum 3

În prima zi, 26.06.2006, s-au citit trei piese.

 În doi de Ioana Blănaru. Nu mi-a spus mare lucru. Două personaje: el 24 de ani, ea 20. Drogaţi. El merge la facultate, ea caută un job. Mama lui ştie că se duce la şcoală. În final, pleacă cu trenul, nu se ştie unde. Mesajul era clar antidrog, dar nu ştiu dacă mai trebuia reţinut şi altceva. N-am priceput. Totuşi, actorii bine aleşi. Ea, inocentă, el expresiv, frumuşel chiar, Laurenţiu Bănescu. Cred că piesa aş vedea-o pusă în Green, s-ar preta spaţiului.

 Karma Cuantic de Laurenţiu Bănescu.
Multe personaje, autorul citeşte şi el. Bine.

 Blifat de Gabriel Pintilei. Mi-a plăcut foarte tare. Cinci personaje: mama , tata, trei copii: "ăla micu' ", "aia mijlocie", "ăla mare". Geniali "ăia". Toţi sunt manipulaţi de către "ăla micu' ", care asta îşi propune şi chiar îi reuşeşte. Influenţează vieţile tuturor. Nu în bine. Şi asta doar pentru că familia îl trata intr-un anume fel care îi displăcea: dându-i palme.
Aşa că trece la atac. Îi spune tatălui că "aia mijlocie" s-a pupat cu prietena ei Mădălina, că "ăla mare" ia droguri, spune la masă că mama are cancer, dar că a auzit-o că nu vrea să le spună celorlalţi, că tatăl are o amantă.
Aflase toate astea, stând ascuns sub pat, şi ascultând ceea ce vorbeau ceilalţi la telefon. Criminal "ăla micu' " - personajul, excelent copilul care a interpretat rolul.
Este grav că, pentru el, totul se reduce la a "blifa" pe o listă ceea ce avea de făcut fiecăruia din familie. Cumplit momentul în care, la masă, povesteşte că mama are cancer, efectiv nu-şi dă seama de ceea ce declanşează. Ce e mai grav e că acum începe deriva. Se pare că nimeni nu realizează ceea ce s-a întâmplat, fiecare e preocupat de propria persoană.
Super textul şi interpretarea. Am descoperit că Gabriel Pintilei nu doar joacă, ci şi scrie teatru.


A doua zi, 27.06.2006, s-au citit două piese. Mi-e frică, de Mihaela Michailov şi With a little help from my friends, de Maria Manolescu.

 Mi-e frică a fost citită de Coca Bloos, Tatiana Iekel, Bogdan Dumitrescu, Ioana Ionescu şi încă alte câteva persoane al căror nume nu l-am reţinut. Problema pe care am avut-o cu textul acesta este că n-a fost citit în întregime. Am înţeles că fiecare dintre personaje avea o temere, dar când să se contureze personajele, s-a oprit lectura. N-am înţeles de ce era textul neterminat atâta timp cât era câştigător....
Totuşi, Tatiana Iekel a avut un monolog puţin ciudat, dar potrivit interpretat.
Şi Coca Bloos mi-a plăcut, nu pentru ceea ce a citit, pentru că nu mi-am dat seama ce fel de personaj era, ci pentru că îmi place pur şi simplu, indiferent ce ar spune.
Probabil că dacă aş fi auzit mai mult aş fi putut avea o părere.
Cred că atunci când participi la spectacole lectură nu poţi să faci abstracţie de cei care le citesc şi datorită cărora le şi "vezi". Eşti subiectiv. Scuzat, totuşi, de impresia pe care ţi-au lăsat-o rolurile în care i-ai văzut pe actorii care citesc. Este cazul meu, în ceea ce o priveşte pe Tatiana Iekel (Fix alert şi Cum gândeşte Amy) şi pe Coca Bloos (Şefele, Niki Ardelean, colonel în rezervă, Occident).

 With a little help from my friends, de Maria Manolescu, a fost preferata mea, şi nu numai a mea. S-a aplaudat serios, au fost rechemaţi cei care au citit, la final. Autoarea a fost şi ea aplaudată. Şi n-a fost blat. Interesantă ideea, textul bine scris, personaje bine conturate.
El - tânăr, părăsit de către iubită pentru cel mai bun prieten. În gaşcă, Adi - gay, de care este îndrăgostită fata din grup. Toţi patru la mare. Costineşti.
Personajul, (ce păcat că nu-mi amintesc numele), are o idee, care îi vine din suferinţa pricinuită de despărţirea de iubita sa. Grozavă idee, după părerea lui. Şi anume:
În dimineaţa zilei următoare să fie omorât de către unul dintre cei trei. Are şi o modalitate originală de a-l desemna pe "câştigător". Are patru cărţi, iar cel care va câştiga AS-ul va primi dreptul de a-l ucide, iar drept premiu, motorul său.
Şi începe....
Ceea ce afli mai târziu e că toţi au tras AS-ul, astfel încât succesul operaţiunii era asigurat.
Dialog între personaj şi fiecare dintre prieteni. Frumos, sensibil, despre adolescenţă, prietenie, dragoste.
Tragedia este că, la sfârşit, moartea chiar se produce, dar este pur şi simplu un accident.
Cei care au interpretat textul au fost foarte potriviţi. Cred că o să fie piesa câştigătoare. Dacă nu, ştiu că mi-ar plăcea să o văd.


A treia zi, 28.06.2006, s-a citit (Est Vest) Corpuri descompuse, de Cristian Panaite, şi foarte puţin din Fragile. Do not drop, de Maria Silvia Pitea.

 Fragile. Do not drop. S-a citit foarte puţin. De fapt, "aia mijlocie" din Blifat a citit un monolog din care îţi dai seama că era un copil abuzat psihic de către tatăl ei. Şi nu doar ea, ci şi mama. Cumplite urmele pe care le lasă violenţa în familie asupra unui copil. Când totul este filtrat de către un copil, rezultatul e cu mult mai sensibil decât atunci când situaţii de genul acesta îi privesc pe adulţi. Excelent textul, la fel ca interpretarea. S-a spus că textul a fost selectat de către Teatrul Odeon aşa că nu l-au putut citi. Cred că mi-ar fi plăcut. În rolul mamei, am "văzut-o" pe Adriana Trandafir.

 Nu mi-a plăcut (Est Vest) Corpuri descompuse. Prea violent în limbaj pentru mine. Multe cuvinte care nu sunau deloc natural. Aş fi priceput mesajul şi fără ceea ce mie mi s-a părut a fi în exces, şi anume înjurături multe, fără rost.

(Mariana Popescu)