noiembrie 2021
Richard III
Moto: "Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi?"

Context

În martie 2019, Andrei Şerban l-a transformat pe Richard 3 în Liviu Dragnea şi l-a îmbrăcat în pamperşii lui Ion Iliescu. În noiembrie 2021, Eugen Gyemant îi pune lui Richard III în mână o crosă de golf.

Text

Sebastian Marina nu ridică nici o secundă tonul. Consumul său fizic enorm, de privit pe, de pildă, cămaşa albă, îmbibată de sudoare, nu se transferă niciodată în voce. Tonul e potolit, timbrul, limpede, controlul sensului, deplin. În traducerea şi adaptarea lui Eugen Gyemant, Richard-ul lui Marina e un povestitor sfătos, inteligent şi cinic. Ce urmează e o istorie a manipulării, cruzimii şi pieirii pe care actorul-rege ne-o transmite cu umor, precizie şi nici un strop de compasiune.

De la lady Anne (Claudia Ardelean) la regina Elisabeta (Fatma Mahomed), de la ducele de Clarence (Ştefan Forir) la contesa (licenţă by Gyemant) Rivers (Anca Pitaru), de la ducele de Buckingham (Iulian Trăistaru) la lordul Hastings (Marius Popa), cu toţii cad pradă & cadavru vorbelor & faptelor lui Richard III. Rând pe rând, Richard seduce, minte şi ucide. Alegându-şi cele mai improbabil de câştigat bătălii, omul (?) lui Marina repurtează victorie după victorie. Ni se pare că citind mult şi gândind fin (ah, Dilema Veche în mâinile lui Hastings!), ţesând neîncetat intrigi de palat / partid, bizuindu-ne pe dragostea de frate, pe ura stârnită de cel care ne-a ucis soţul / copiii, pe complicitatea abjecţiilor comise împreună vreme de ani, ni se pare că făcând ceva din toate acestea ne punem la adăpost de asaltul răului, de formidabila sa putere de manipulare, de felul însă fabulos de a ne înfrânge pe baza neştiutelor / necunoscutelor noastre slăbiciuni? Am scris bine, ni se pare.

Richard III ştie despre fiecare dintre noi ce fiecare dintre noi nu vrea să ştie. Şi ca un jucător de cărţi de mare clasă (ce jucător de cărţi ridică tonul?), ne goleşte buzunarele şi piepturile rând pe rând. Când e nevoie de fizicalităţi, braţele sale înarmate (şi, ulterior, înnobilate), Sir William Catesby (a se pronunţa Gatsby şi a se imagina the great Costi Apostol) şi Sir James Tyrrell (un delirant Ion Fiscuteanu jr.), execută ce / cine e de executat. Treptat, actorii îşi capătă alt nume, din alte cute ale enormului text shakespearean, devenind braţele înarmate ale altui stăpân. Ori poate doar gardienii, forţele de securitate ale unui stabiliment despre care va fi vorba un pic mai jos.

Catesby, Tyrell şi Buckingham poartă mănuşa neagră (costume: Cristina Milea), aristocraticul semn al apartenenţei la ordinul / ordinele lui Richard III. Ce ordin? Cine e, de fapt, Richard III? O vorbă în plus despre costume: lady Anne, rochia ei albă, rozele caselor regale învrăjbite, chipul ei, şlagărul lui Al Martino, senzaţia că, în cazul ei, Richard s-ar putea să nu spună chiar minciuna integrală. E ceva de Ofelie în lady Anne by Claudia Ardelean. Continuând acest gând, întreg Richard III-ul lui Sebastian Marina poate fi citit ca un anti-Hamlet cvasi-perfect.

Până la urmă, ce face Hamlet? Priveşte lumea, o citeşte, o judecă, o pricepe. O găseşte urâtă, ipocrită, plină de păcate. Şi-apoi? Încearcă s-o salveze. Minţind, manipulând, invitând la nebunie, jucând nebunia, aşezând în scenă, cunoscându-şi şi provocându-şi personajele.

Până la urmă, ce face Richard III? Priveşte lumea, o citeşte, o judecă, o pricepe. O găseşte urâtă, ipocrită, plină de păcate. Şi-apoi? Încearcă s-o îngroape, căţărându-se cu bocancii pe / în capul ei (priviţi încălţămintea spectacolului de la Teatrul Andrei Mureşanu din Sfântu Gheorghe, ascultaţi muzica - Manson-ul, Doors-ul, Brecht-ul, Cave-ul, Cash-ul, Rundle-ul - inspiraţi praful / cenuşa, trageţi pe nări albul, gândiţi negrul). Minţind, manipulând, invitând la nebunie, jucând nebunia, aşezând în scenă, cunoscându-şi şi provocându-şi personajele.

Sătul de aura christică a Hamlet-ului, Richard III alege the other way. De ce? Contează?

Tragedia e că amândurora le reuşeşte. Primul îndreaptă lumea, fie şi pentru o secundă, al doilea o prăbuşeşte, fie şi doar pentru o clipă. Tragedia e că, de fiecare dată, terenul lor de luptă suntem noi. Cei prinşi în intervalul finitudinii dintre minus şi plus infinit. Îngâmfaţi care pretindem că vizităm absolutul fără a şti să numărăm până la trei. Richard trei. Richie.

În cabaretul noir al lui Gyemant, în care metafora pentru capetele tinerilor, niciodată regilor Edward (Andreas Marina) şi Richard (Christof Marina) e o minge de fotbal deghizată, cu care face stop pe piept & volé adevăratul, unicul rege Richard (Sebastian hat-trick Marina), mizeria se acumulează de o scenă la alta. Cioburi de vase sparte, cenuşa cadavrelor arse, căpşunile strivite între degete, bancnote-răsplată pentru crimele fără număr şi aşa, şi atâtea altele mai departe. Richard III capătă cocoaşă, pe mâna lui (ordinul lui aristocratic, nu uitaţi!) cresc solzi metalici, de undeva apare un scaun cu rotile.

Stop-cadru: Gyemant a montat la TAM, în 2018, Zbor deasupra unui cuib de cuci. Cu Marina în rolul lui McMurphy. Scaunul cu rotile e acelaşi.

Copilul Richard III (Matei Popa) îşi vizitează sinele decrepit. Pe un picior al mesei răsturnate, aşază un bibelou. Un cal. Pe piciorul de lângă, zace înfiptă coroana. Regatul, calul, cunoaşteţi. Apropo, în vârful coroanei roşii Queen-like (repet, costumele: Cristina Milea), crucea de fier. Decoraţia militară prusacă, făcută celebră de al doilea război mondial.

Marina şi monologul de final. Raiul, iadul, totuna. Scaunul cu rotile. Costin Apostol şi Ion Fiscuteanu jr., Rosencrantz şi Guildenstern, Stan şi Bran, Criminal 1 şi Criminal 2, Lord 1 şi Lord 2, numiţi-i cum vreţi , încep curăţenia. Liniştea se instalează, întunericul coboară, salonul tace.

Subtext

Şi totuşi, pe lumea asta a lui Richard III, există regina Margaret (Elena Popa). Singurul personaj pe care antidivinul nu reuşeşte să-l păcălească. Când Elena Popa rosteşte, muzica tace. Doar ea şi Sebastian Marina au acest privilegiu. Rosteşte calm, implacabil, definitiv. Descrie, avertizează, proroceşte. Când e rugată, oferă sfaturi (e şi pă dezvoltare personală, dragilor). Restul ţine de noi să nu fie tăcere.
De: după William Shakespeare Regia: Eugen Gyemant Cu: Sebastian Marina, Claudia Ardelean, Fatma Mohamed, Elena Popa, Anca Pitaru, Mona Codreanu, Iulian Trăistaru, Costi Apostol, Ion Fiscuteanu Jr., Marius Popa, Stefan Forir, Sergiu Alius şi copiii Andreas Marina, Christof Marina şi Matei Popa

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus