Richard III în limbaj violent la Festivalul Internațional de Teatru de la Turda, 2022

Printre spectacolele de vârf prezentate la actuala ediție a Festivalului Internațional de Teatru din Turda (17 - 23 iunie 2022) se numără, fără îndoială, Richard III de William Shakespeare, fulminantă și îndrăzneață producție a Teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe în colaborare cu Forró Farkas Tűnde și Romilitaria.
 
 Promovând cu osârdie o estetică a violentării limbajului scenic, regizorul și traducătorul Eugen Gyemant a izbutit un spectacol puternic, dur, impresionant, susținut de o trupă tânără cu un înalt potențial interpretativ. Actorii coordonați de regizor au îndeplinit cu succes cerințele regizorului, nu de puține ori excentrice, extrem expresive, greu de executat. Ei au evoluat mult timp pe cele trei mese masive așezate de-a lungul spațiului de joc, s-au cățărat pe schela din fundal, imaginând Turnul Londrei, au rostit replici și de pe picioarele meselor masive, răsturnate în a doua parte pentru a sugera o lume întoarsă cu susul în jos, cum este lumea în care se mișcă personajele shakespeariene din celebra piesă. Mișcarea scenică a fost adesea transformată în luptă și tăvăleală fără rețineri, vădind veridicitatea. Impactul cu publicul este total, căci spectacolul este conceput cu publicul pe scenă. Astfel că o mai puternică implicare în tragedia sângeroasă a maleficului Richard al III-lea nici că se putea. Cinci acte jucate fără respiro în trei ore te leagă literalmente de actori, trăind faptele în mediul lor, alături de ei, cu ei.


Dibăcia regizorului și-a spus pe deplin cuvântul. Ideea axială a spectacolului se bazează pe dinamismul personajului central care îmbracă alte caracteristici decât cele cunoscute din alte montări. Deci este vorba despre o viziune originală, productivă și convingătoare în cea mai mare parte. Greutatea spectacolului cade pe umerii lui Sebastian Marina, prezent ca actor și personaj deopotrivă. El pare a spune povestea lui Richard spectatorilor, fiind în același timp Richard. De aceea tonalitatea constantă este una reținută, intuitivă. El se apropie cu sensibilitate și tact de personaj, intuindu-i trăirile volitive și viclenia congenitală. După ce i-a ucis pe regele Henric al VI-lea și pe fiul lui Henric, Richard își propune să-i omoare pe toți cei care stau între el și tronul Angliei, așa încât energiile personajului pornesc realizarea complotului. În costum de epocă, el nu este nici șchiop, nici pupoș la început, ceea ce surprinde și dezorientează.

Pe măsură ce crimele lui sunt dezvăluite, începe să șchiopăteze, apoi piciorul lui este susținut de un fel de proteză metalică; tot din sârme din inox e alcătuit un fel de aparat pentru susținerea degetelor, un fel de piesă medicală artificială sugestionată, probabil, de pânzele lui Dali, ca în final să apară în scaun cu rotile pe câmpul bătăliei din Bosworth. E o idee regizorală de mare forță. Invaliditatea lui proverbială (provenită din cronici sau folclor) iese în evidență pe măsură ce crimele lui subliniază cruzimea, cinismul extrem și hidoșenia lui interioară. Firea lui ni se dezvăluie treptat, dar și fierea ce i-a înnegrit întreaga ființă. El devine o fantoșă sinistră a răului absolut care se răzbună pe frumusețea și ordinea lumii. Richard se schimbă mereu sub ochii spectatorilor spre a primi în final înfățișarea unui monstru înspăimântător ce plutește în delir egocentric. Elocvent este momentul când primește vizita halucinantă a fantomelor oamenilor pe care i-a ucis. Celebra replică "Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal" nu mai este un strigăt de disperare cerând ajutor, ci un semn de neputință deznădăjduită a omului cu mintea rătăcită care doar îngână cuvinte fără șir. El nu țipă după ajutor, ci bâiguie învins că își vede și ultima speranță de salvare năruită. În acest moment, pe picioarele meselor răsturnate apar luminate semnificativ coroana dobândită prin crime și un cal miniatural de porțelan. Între cele două obiecte, atârnă destinul unui uzurpator sângeros din timpul domniei terorii.

Claudia Ardelean strălucește realmente în Lady Anne. Grația, naturalețea se întâlnesc dureros cu ura împotriva lui Richard. Ea poartă într-o urnă cenușa soțului ucis de Richard, pe care o împrăștie peste tot la un moment dat, spărgând cu năduf urna. Urmează ca toate personajele să umble și să se contamineze de această cenușă (simbol coagulant al crimelor) până la sfârșitul reprezentației. Costumația actriței, irizantă, ravisantă, decorată cu modele florale, contrastează izbitor cu negrul în care sunt îmbrăcate majoritatea personajelor. Desenul inspirat al costumelor aparține Cristinei Milea. Verticalitatea reginei Elisabeta în confruntarea cu Richard găsește o excelentă întrupare în jocul prestat de Fatma Mohamed. Distribuția numeroasă este formată din tineri extrem de talentați. Ei sunt: Elena Popa (Regina Margaret), Anca Pitaru (Lady Rivers), Mona Codreanu (Ducesa de York), Iulian Trăistaru (Buckingham), Costi Apostol (Tyrrel Catesby), Ion Fiscuteanu Jr. (Stanley), Marius Popa (Sir William Hating), Ștefan Aleksandru Forir (Clarence), Sergiu Alius (Regele Edward). Copiii Andreas Marina, Cristof Marina și Matei Popa au adus inocența pe scena transformată în coșmar existențial extras din "istoria manipulării și a pieririi." (Mihai Brezeanu - aici).

Sebastian Marina abordează personajul cu seriozitate, firesc și comprehensiune. El se adresează, alternativ, când publicului, când celorlalte personaje și realizează un echilibru iscusit între transmiterea emoției și interiorizare. Prestația lui merită elogiată și reținută. El trebuie inclus în galeria actorilor care au obținut succese remarcabile în acest rol, precum Dan Nasta (1969), Ștefan Iordache (2001), Marius Manole (2019), Marcel Iureș (1993), Sorin Leoveanu (2022). Un Richard III perfect credibil.