Oana Jipa e noua Lady Anne (în locul Claudiei Ardelean), Nicoleta Lefter e Regina Margaret (înlocuind-o pe Elena Popa) și Alexandrina Ioana Costea e Lady Rivers (rol interpretat inițial de Anca Pitaru). Sebastian Marina continuă să fie Richard III, unul dintre cei mai buni care au fost de văzut vreodată în acest rol pe aceste meleaguri. Cei doi fii ai săi și ai Ioanei Costea, Andreas și Christof Marina, sunt, în continuare, Prințul Edward și, respectiv, Ducele de York. După cum Richard-copil, cel care introduce în cadru, în scena aproape-finală, calul-bibelou-pentru-un-regat, e Matei Popa, fiul lui Marius Popa, interpretul Lordului Hastings cel cititor de Dilema Veche (ediție îngălbenită de trecerea anilor de la premieră). Cum s-ar zice, lăsați copiii să joace cu Richard!
***
În noaptea de dinaintea reprezentației evocate mai sus, un pui de viscol a blocat temporar traficul pe DN1, între Predeal și Timișul de Sus. Camioane răsucite pe șosea plăteau tribut imprudenței de a ignora avertizările meteo. "De la Richard se trage, a adus viscolul!", mi-a scris o prietenă.
Întâmplător sau nu, prietena nu e deloc străină de un anumit spectacol, Grand Hostel Timișoara by Auăleu, a cărui ultimă reprezentație (de pe 31 decembrie 2023), s-a încheiat cu o scenă end-devised: reflectoare stinse, lumini de sală aprinsă, actorii din scenă tăcând, un robot-aspirator tip Roborock pornind să curețe printre elementele de decor și picioarele spectatorilor. La final de Richard III de TAM, reflectoarele se sting, luminile de sală se aprind, actorii aflați în scenă tac, Tyrrel Catesby (Costi Apostol) și Stanley (Ion Fiscuteanu Jr.) încep să măture scena. Cei doi actori care i-au interpretat pe odioșii criminali ce l-au slujit cu devotament pe proaspăt decedatul rege pornesc curățenia de dimineață. Așa se termină o comedie, așa se termină o tragedie.
Ca o beție într-un bar. Ca o orgie într-un spital de felul celui de găsit în, de pildă, Zbor deasupra unui cuib de cuci (montat tot de Gyemant la TAM, în 2018, tot cu Marina în rolul principal, din al cărui decor Richard III a împrumutat, pentru eroul său titular, scaunul cu rotile). Ca o lungă iarnă / noapte a orbirii / auto-mințirii noastre.
***
Sebastian Marina își începe rolul cu coloana verticală și cu un aproape imperceptibil șchiopătat. La final, personajul e de găsit & ucis în scaun cu rotile. Pe drumul descompunerii sale, atenția maniacală la detalii a lui Marina strecoară, de la o scenă la alta, noi și noi, subtile și discrete elemente de decădere. Mai un picior tras, mai un 10 grade de spate îndoit, mai un alt semn de cocoașă. Plus elementele din piele și metal, cadrul și proteza pe care imaginația Cristinei Milea le atașează costumației sale. Și totuși, spre final, când îl privim pe Richard-copil, observăm încă de pe atunci dificultăți în mișcarea sa. Și atunci, cum s-a putut ca, la începutul spectacolului, odiosul erou shakespearian să ne apară aproape fără de defect fizic?
Oare el s-a degradat sub ochii noștri? Sau noi am început, încet-încet, să-l vedem așa cum era, de fapt, dintotdeauna?
Oare cine e Richard III? Cel mai sângeros dintre sângeroși? Cel mai lipsit de empatie dintre muritori? Mephisto în persoană?
Și dacă e doar plăsmuirea minții noastre? Și dacă e doar încarnarea, convenabilă, a răului pe care îl comitem cu mâinile noastre și pe care apoi îl plasăm în cârca / cocoașa lui? De ce doar Cel de Sus ar fi chemat să ne mântuie păcatele?
***
Întâlnirile one-to-one Richard III - Lady Anne și Richard III - Regina Elizabeth (Fatma Mohamed) ar trebui studiate în cadrul a mai multor studii de licență. Lecție de manipulare, lecție de erotism, lecție de creștinism ("pride, my favourite sin!"), lecție de actorie, lecție de teatru.
Oana Jipa îl scuipă și îl blestemă. Fatma Mahomed îi susține privirea, îi vorbește cu un calm fără cusur și îi e pe deplin egală. Până aproape de final. Până la final, Seba Marina le învinge pe amândouă. Lady Anne cedează orgoliului de a se crede mai iubită decât Dumnezeul pe care Richard o convinge că l-a ucis doar de dragul ei (cum e să fi aceea pe care un muritor o preferă Dumnezeului său?). Regina Elizabeth cedează orgoliului de a crede că poate schimba un destin îngropat în sânge, moarte și durere cu mâinile celui care i le-a produs pe toate.
Marina îi dă o aură de cercetător acestui Richard al său cu coroană de Freddie și crosă de Kubrik / Haneke. Cercetător al naturii umane. Rezultatele doctoratului său în "ce mândru sună acest cuvânt!" sunt prezentate în cadrul tezei scrise de Will.
***
Vocea Nicoletei Lefter se aude din afara scenei. Actrița ia loc între spectatorii distribuiți pe 3 dintre cele 4 laturi ale spațiului de joc și își varsă negrele premoniții și cumplitele blesteme asupra unui Richard care o ascultă cu neliniște (tresăriri la milimetru by Marina) și interes. Regina Margaret e, pentru acest geniu al răului, ce e Sherlock Holmes pentru Moriarty: o provocare, o sursă de uimire într-o lume bântuită de plictisul stârnit de crunta predictibilitate a limitelor (întru bine) ale naturii umane.
****
Gyemant își populează spectacolul cu o coloană sonoră rock'n'jazz și una vizuală roș-albastră. Un subsol de club săpat în ruinele unui cândva circ.
Bufonul-șef e însuși fostul rege Edward (un Sergiu Aliuș remarcabil), acompaniat de soția în negru (Fatma / Elizabeth) și cumnata în alb (Ioana / Rivers). Undeva, prin catacombe, zac oasele lui Clarence (Ștefan Forir și alura sa rectilinie, așteptându-și soarta într-un dreptunghi roșu, străjuit de barele metalice pe care se înalță schela / podiumul cu arcade ca de mânăstire din înaltul căreia Richard își va accepta, într-un suprem exercițiu a mințirii celor care se vor etern-mințiți, soarta de rege), Buckingham (Iulian Trăistaru și aceeași alură verticală, transferă, însă, în tabăra adversă) ori Hastings (Marius Popa în rolul intelectualului / idiotului util al marilor dictatori).
Printre rămășițele carnagiului (parchetul TAM e acoperit de cenușa și de cioburi din urna funerară a soțului, spartă într-un spasm de durere de îndoliata Lady Anne, de confetti negre (cine produce așa ceva???) cu care va fi fost sărbătorită încoronarea nenumitului, de bucăți de căpșuni proaspete strivite între degetele lui Richard și de câte alte debris-uri), pășesc Regina Margaret a Nicoletei Lefter și Ducesa de York / Mama lui Richard a Monei Codreanu. Supraviețuitoarele. Cea care l-a adus pe lume și cea care a știut să-i vadă sfârșitul.
Gemenii-morții, luntrașii lui Caron, Tyrell și Stanley, Costi și Fiscu, veghează la intrare / ieșire. Lor li se plătește tributul, ei consemnează exit-ul. Ei pun muzica, ei aprind lumina la marele final.
***
În seara de 21 martie 2014, fix în clipa când pumnalul lui Costi secționa gâtul lui Seba, coroana lui Richard III a căzut de pe piciorul mesei întoarse cu roțile în sus, unde fusese așezată în urmă cu ceva minute. Coincidență / întâmplare produsă în ceea ce s-ar putea să fi fost ultima reprezentație a acestui Richard III. Unul dintre cele mai bune spectacole pe care nu le-ați văzut din ultimii ani!