Dramaturgie argentiniană la TNB - Extraordinară viață

Tânăra regizoare Teodora Petre a debutat la Sala Mică a Teatrului Național cu un proiect selecționat în cadrul concursului de proiecte 9G de la TNB, deschis pentru artiști sub 30 de ani (din 25 de proiecte depuse, au fost selectate 4). Textul propus de Teodora Petre a fost o piesă contemporană din Argentina scrisă de Mariano Tenconi Bianco și tradusă din spaniolă chiar de regizoare. O alegere interesantă, care ne oferă o privire asupra chestiunilor care preocupă dramaturgii de acolo: dragostea, sexul, prietenia și întrebările existențiale, adică chestiuni vechi de când lumea, care preocupă și dramaturgii de aici, dar colorate de exotismul sud-american. Știam că Argentina produce nu numai telenovele, dar și romancieri, poeți sau scriitori de proză scurtă de clasă mondială (Jorge Luis Borges, Julio Cortázar, Leopoldo Lugones și Ernesto Sábato), dar despre dramaturgia de acolo trebuie să recunosc că nu auzisem nimic; însă cu o literatură atât de puternică, nu putea decât să fie și ea încărcată de pasiune și sens.

Extraordinară viață este o piesă epică despre prietenia dintre două fete dintr-un orășel departe de Buenos Aires din Argentina Evei Peron (1919-1952). O aventură umană care începe din copilărie și continuă toată viața, reprezentând singurul punct de sprijin constant în lumea pe care cele două femei o descoperă treptat și în care vor căuta pasiune și culoare, dar vor găsi numai dezamăgiri. De asemenea, este o melodramă filosofică despre accidentul extraordinar pe care fiecare viață umană, cât de obscură, îl presupune, pentru a se ivi pe pământ. Situarea poveștii în epoca pre-Internet, aduce oportunitatea creări unei lumi epistolare literale, în care cele două tinere foarte frumoase, vampa Blanca (Mihaela Velicu) și ingenua Aurora (Aida Economu) schimbă, de-a lungul vieții, sute (mii?) de scrisori imaginate de scenografa de Ioana Pashca ca un munte de ghemotoace de hârtie devenite deșeuri emoționale.

Una din particularitățile textului argentinian care îl scoate din banal și îi dă puterea de a atrage publicul de azi este că explorează trecutul recent, poezia existențială, și gândurile mai obscene ale acestor femei prin prisma cunoștințelor științifice contemporane. Spectacolul începe și se termină cu două colaje video ca un fel de National Geographic al ontologiei și genealogiei umane, o intenție interesantă dar ratată prin execuția neprofesionistă a voice-over-ului, grăbit, fără dicție, fără procesare de sunet, cu vocea unei traducătoare simultane și realizatoare de radio cunoscute și apreciate (Irina Margareta Nistor) dar care zgârie urechea unui spectator de teatru care așteaptă să se cufunde într-o stare de vrajă. Ar fi fost mai inspirat, cred, ca voice-over-ul să fie narat de un actor cu o voce inconfundabilă, care să reprezinte, probabil, punctul de vedere al autorului sau al iubitului norvegian al Blancăi, un om de știință care căuta originile vieții, asigurând un contrapunct masculin la acest spectacol prin excelență feminin.

Între aceste două coperte video care nu prea au servit-o, regizoarea Teodora Petre a creat un spectacol expresiv, inteligent și sensibil. Cele două actrițe, tinere și frumoase, Aida Economu (Aurora) și Mihaela Velicu (Blanca) dau un veritabil tur de forță actoricesc în care explorează toate gama emoțiilor și gândurilor umane într-o suită de monologuri care alternează sau se întrepătrund. Mihaela Velicu care are o voce cu un timbru natural foarte plăcut a fost egală pe parcursul spectacolului, întrupând genul de femeie căreia îi place să exercite putere și fascinație asupra partenerilor dar care ajunge să cunoască iubirea adevărată. Aida Economu a creat o ingenuă care la un moment dat sparge tiparele. Vocea ei, care necesită mai mult exercițiu pentru scena de teatru (după ce a lucrat predominant în televiziune), a excelat în momentele foarte dramatice la care s-a văzut că a lucrat mult (cu folos!), dar mai puțin în pasajele de legătură între aceste mari scene când a mai pierdut din culoare.

Indiferent de calea pe care au căutat și experimentat dragostea, ambele eroine ajung în final singure, una în brațele platonice ale celeilalte. Pentru din ce în ce mai multe femei contemporane, libere și independente, partenerii reali de viață nu mai sunt bărbații, care vin și pleacă și creează doar dezamăgiri, ci prietena cea mai bună care le stă alături toată viața, și în special în momentele dificile, dând dovadă de caracter și fidelitate. Din acest punct de vedere, textul este foarte actual.

În concluzie, o piesă contemporană originală care îmbină poezia cu filosofia, umorul cu pasiunea, știința și melodrama, cu multe replici și momente ingenioase care o să vă pună pe gânduri sau o să vă facă să zâmbiți. Un debut regizoral reușit care merită să fie văzut, în special de femei și prietene care doresc să își ofere o seară agreabilă.