Syriana este genul de film despre care se spune că "ne trebuie". E un film care nu numai prin idei, ci şi prin structură reconstruieşte o realitate complexă, în care toate lucrurile se leagă unul de altul şi se influenţează. Nu e un film uşor de urmărit, pentru că nu are pauze de respiraţie. Îţi cere să fii atent tot timpul. Este dens, documentat, iar fiecare amănunt se leagă de altul. Nu-ţi poţi permite să pierzi şirul. E, în acelaşi timp, un film bărbătesc, nu pentru că sunt puţine apariţiile feminine, ci pentru că maniera lui de a reflecta realitatea ţine de judecata masculină - practică, rapidă, lipsită de sentimentalisme. Te trimite cu gîndul la All the President's Men şi la alte thrilleruri politice din acea vreme.
Regizorul şi scenaristul Stephen Gaghan a descoperit, documentîndu-se pentru scenariul la Traffic (pentru care a luat pe urmă Oscarul), că cea mai mare dependenţă americanii o au, de fapt, faţă de petrolul ieftin al străinilor. Pe urmă Steven Soderbergh şi George Clooney i-au dat să citească See No Evil, cartea unui fost agent CIA - Robert Baer, care a petrecut 21 de ani în Orientul Mijlociu. Gaghan s-a documentat pentru un scenariu despre afacerile cu petrol din Orientul Mijlociu nu numai în SUA, ci şi în Franţa, Italia, Marea Britanie, Elveţia, Liban, Siria, Dubai. Baer l-a luat cu el în Orientul Mijlociu, ajutîndu-l să cunoască oameni care l-ar fi putut ajuta - afacerişti, dar şi traficanţi de arme şi chiar şi un lider Hezbollah. "Dacă îi întrebi acelaşi lucru pe cinci oameni diferiţi, obţii cinci răspunsuri diferite", spune acum Gaghan, a cărui idee despre lumea imensă a informaţiei clandestine s-a consolidat în cursul acestei vizite.
Pentru a cuprinde această lume clandestină, ca şi pe cea, mai largă, unde toate comunică, Gaghan a construit un scenariu în care urmăreşte în paralel mai multe poveşti. Aparent, ele nu au legătură una cu alta, dar pe drum ele se tot apropie. Una este cea a agentului CIA (George Clooney) care se apropie de pensie şi care, din devotat ce era, descoperă că şefii s-au folosit de el în misiunile din Orientul Mijlociu şi că acum se dezic de el. O altă poveste ţine de industria petrolului şi de fuziunea unei mari firme de profil din America, Connex, cu alta mai mică, Killen, care tocmai a căpătat drept de a fora în Kazahstan. Mai e povestea avocatului (Jeffrey Wright) care se ocupă de fuziune, solicitat fiind de Departamentul de Justiţie. Pe urmă e povestea unui analist în energetică (Matt Damon) care, după ce îi moare copilul, lasă Geneva pentru Orientul Mijlociu pentru a lucra pe lîngă prinţul reformist Nasir. Pe urmă e povestea prinţului Nasir pe care, pînă la urmă, tatăl său, emirul, nu-l lasă moştenitor, ci pe fratele rău al acestuia. Mai e şi povestea a doi emigranţi pakistanezi care lucrează în industria energetică în această ţară din Golful Persic al cărei nume nu e spus niciodată, doi emigranţi care rămîn fără slujbe şi iau pulsul la baza societăţii.
După cum vedeţi, filmul merge pe multe straturi, de sus pînă jos, documentat şi serios. Nu atacă în mod direct nici prinţii arabi, nici magnaţii americani, dar spune destul de clar, prin cuvintele unui personaj, un adevăr: corupţia societăţii americane există şi e asumată ca o forţă de progres, e mai mult sau mai puţin oficializată. Asta nu-i demonizează pe americani, căci nici arabii nu sunt mai curaţi. Filmul n-are parti-pris-uri, iar finalul rămîne deschis, ca şi cînd lucrurile nu s-ar putea schimba niciodată.