Sîmbăta trecută am făcut ce-am făcut şi i-am convins pe ai mei să meargă cu mine şi cu prietena mea la film, la Mall. M-a pus naiba şi, în loc să aleg un Pink Panther, un Ice Age 2 sau, eventual, Walk the Line, am mers pe mîna lui Gorzo (Dilema veche, ultimul număr), care zice că München-ul lui Spielberg şi Constant Gardener ar fi mici copii pe lîngă scenariul şi complexitatea Syrianei.
Perfect! Numai că acum ar trebui să-l pun pe Gorzo să le explice filmul şi părinţilor mei. M-a pufnit rîsul la casă cînd băiatul de la ghişeu ne-a întrebat dacă vrem card de fidelitate. Mă laşi?!... Păi, taică-meu n-a mai fost la cinematograf de la Piedone în Egipt şi Imperiul contraatacă, iar maică-mea are deja două carduri de fidelitate: unul la Secretul Mariei şi altul la Surprize, surprize, în fiecare sîmbătă pe TVR 1.
Aş putea să spun că Syriana e un film, aşa cum scrie prin setările de la calculator, "for advanced users". E filmat în vreo cinşpe mii de locuri din SUA şi Orientul Mijlociu, vorbit în trei limbi străine, din care două dialecte arabe, şi are cel puţin cinci-şase planuri distincte care se întrepătrund abia în ultimul sfert de oră. Cum să te mai miri dacă, pentru un ochi mai puţin avizat, filmul nu se reduce la "Pfuuui, uite o Dacie 1300 pe străzile din Teheran!" sau "Cum îl cheamă pe actorul ăsta... Măi, ce lapsus! Zi să-i zic... Ăla care a jucat în... cum îi zice... Dom'le, ce a mai îmbătrînit!"? Ba da, tată, aşa e. Tipul e chiar Cristopher Plummer, care acum are fix 75 de ani. Şi da, aia era Dacie 1300 din lotul de maşini exportat de Ceauşescu prin anii '80 în ţara nevecină, dar pe-atunci foarte prietenă, Iran.
În rest, avem politică la greu, corupţie la nivel înalt, petrol, terorism, spionaj, Jihad, CIA, lansatoare de rachete şi un Clooney rotofei şi cu barbă, care seamănă izbitor de mult cu Dinu Patriciu. Las' că săptămîna viitoare ştiu la ce îi duc pe ai mei: vine Basic Instinct 2!