Fapt e că regizorul marșează energic pe resursele pronunțat comice ale textului, ceea ce incumbă un risc mai mic, prelungit galeș în subtilități specifice unui entertainment bine stăpânit. Prin râs se estompează adversitățile, nu numai se îndreaptă moravuri, mai avem puterea să credem. Tragedia pierderii locului de muncă și debusolarea generală a societății după destrămarea Uniunii Sovietice sunt resimțite ca fapte sociale de mare gravitate în toate țările ieșite de sub dominația URSS-ului. Este tragedia oamenilor care se simt inutili, întrucât "statul rus e orientat spre putere, nu spre om", subliniază Alexander Galin în interviul amintit. "Ne-am trezit din nou în cătușele totalitarismului. Parcă ne învârtim în loc" adaugă dramaturgul rus.
Piesa Audiția (Konkurs în rusă sau Casting în Kursk după titlul germano-englez) s-a jucat și la noi pe la diverse teatre, în mai multe, variate, montări. Cea de la Cluj e focusată pe caricaturizarea intensivă a personajelor prinse într-un comic de situație aiuritor, bine ritmat, extins spre șarja fără limite. La fostul cinematograf Kosmos din Kursk, plin de șoareci și role abandonate pe jos, niște potentați japonezi organizează un casting pentru femeile care doresc să lucreze în străinătate în showbiz. Dorința de a pleca din Rusia adună la casting un grup de șase femei, fiecare cu necazurile sale. Începe tirada femeilor. Sunt cele care-și expun motivele pentru care sunt nevoite să participe la selecție. În așteptarea "audiției" ele își dezvăluie pe rând nemulțumirile și speranțele într-un trai mai bun.
Textul e generos, oferind actrițelor clujene partituri dintre cele mai elocvente, într-un evantai colorat ilar de temperamente și manifestări. Confruntările dintre ele fac deliciul spectatorilor. Ele se "încălzesc" cu alcool, scenă începută în jurul birtului improvizat pe loc La votcova. De la simplitatea celei mai în vârstă, Varvara, la sofisticările Ninei, intelectuală ratată, toate își etalează talentele și farmecele în numere de adevărată virtuozitate scenică. Irina Wintze (Varvara), îmbrăcată în pufoaică, desenează abil și ironic o veritabilă rusoaică dependentă de votcă, venită la "audiție" cu cele două fiice, ștrengărițele versate în arta amorului Katia (Diana Buluga) și Liza (Diana Ioana Licu). Sânziana Tarța în Nina se impune în grupul eterogen al aspirantelor prin fermitatea unui joc minuțios conceput să sugereze un comic amar extrapolat în dramă generalizată. Voluntarismul Tamarei găsește în Adriana Băilescu o interpretă pe măsura ambițiilor și nefericirilor dezvăluite. Cochetăriile Olgăi sunt puse în contrast ilar cu recuzita surprinzătoare adiacentă de Angelica Nicoară venită la concurs cu joagărul de oțel, efect de un comic irezistibil.
În partea a doua începe, în contrabalans, tirada bărbaților, nu mai puțin comică, dar parcă umbrită de evoluția explozivă a femeilor din prima parte. Desigur, bărbații veniți în căutarea nevestelor sunt alte tipologii comic revărsate pe scenă din bogata realitate a tranziției de la comunismul leninist la capitalismul putinist. Intervin și scurte momente trenante, dar totul e bine când se termină cu bine. Matei Rotaru (Boris) și Miron Maxim (Vasili) reușesc o scenă de susținută anvergură comică, la care se adaugă mai târziu Radu Lărgeanu (Viktor) excelent reprezentant al noilor oligarhi ruși, prestație remarcabilă a îndrăgitului actor clujean. Radu Dogaru în Albert este conștiinciosul om de legătură al japonezilor, stresat peste măsură de întorsătura pe care o iau lucrurile sub ochii lui vigilenți. Prologul rostit de el, atașat textului inițial, face legătura între perioada de transfer a puterii de la Elțîn la Putin și situația actuală dezastruoasă din Europa centrală.
Regia a apelat la o serie de panouri-afișe-tablouri plimbate prin fața spectatorilor cu scopul de a fixa imagistic perioada, sugerând apropierea de Gorbi, Elțîn și un dictator fantomatic virtual, căruia i se adaugă niște coarne diavolești semnificative. Planșele învăluitoare sunt executate de Cristian Luchian. Scenografia lui Zsófia Gábor ne introduce în spațiul decrepit al unui cinematigraf părăsit, "mâncat de cancer și ftizie" prin care mișună șobolani și amintirea unor glorii trecute. Traducerea aparține Ludmilei Szekely Anton iar maestru de lumini este același Jenel Moldovan, care reușește să dea un ecleraj adecvat decadenței unui mediu social viciat, aflat în cădere liberă.
În ultima perioadă, din cauza ritmului rapid al vieții, dar și din cauza unor viziuni regizorale, reprezentațiile teatrale se joacă fără pauză. Ei bine, spectacolul cu Audiția, de aproape trei ore, cea mai recentă premieră a Teatrului Național, are o pauză numai bună pentru socializarea spectatorilor. Se pare că s-a revenit la vremuri mai bune, nu mai calme, dar binevenite sub acest aspect. Lumea vine la teatru cu plăcere, ca altădată.