Partea a doua a aventurilor mamutului Manny, tigrului Diego şi leneşului Sid au sosit la noi o dată cu primăvara astronomică şi cu atenţionările în legătură cu posibile inundaţii. Deci şi la noi se întîmplă un fel de dezgheţ, chiar dacă nu de proporţiile celui din filmul lui Carlos Saldanha. A curs totuşi ceva apă pe gîrlă de la aventurile din primul Ice Age cînd, în 2002, glaciaţiunea aruncase animalele în pribegie, spre sud. Acum, aceeaşi nebunatică Scrat urmăreşte aceeaşi ghindă. Pentru că a avut succes în prima parte, rolul ei a devenit mai amplu, constînd dintr-un fel de prefaţă pentru fiecare capitol al poveştii. La fel de ambiţioasă, Scrat provoacă crăparea gheţii şi marile accidente care, cel puţin în opinia autorilor, ne-au făcut ce suntem astăzi, oameni care ne distrăm la Ice Age.
Ice Age2: The Meltdown / Epoca de Gheaţă 2: Dezgheţul a necesitat faţă de prima parte mai mult volum de muncă pentru realizarea efectelor speciale, în special în privinţa imaginilor cu apa care se revarsă. Rezultatul e într-adevăr spectaculos, dar nu în efecte speciale stă farmecul filmului, ci în personaje, umor şi poveste. Poate mi se pare, dar e mai puţin umor de limbaj în această a doua parte. Chiar şi aşa, filmul te ţine cu rîsul lăţit pe buze de la început pînă la sfîrşit. Eroii au rămas neschimbaţi în trăsăturile lor esenţiale, chiar dacă viaţa îi pune în faţa unor noi încercări. Manny se confruntă cu drama de a se şti ultimul mamut de pe planetă- pînă cînd îşi găseşte jumătatea, Diego îşi păstrează sîngele rece- pînă cînd dă de apă, iar Sid aruncă răutăţi nevinovate spre toată lumea şi e flituit de toată lumea- pînă cînd cunoaşte brusc celebritatea.
Filmul flirtează cu mari teme - dragostea, sentimentul identităţii, sfîrşitul lumii -, dar o face la modul simpatic, lejer, fără a face totuşi filozofie de supermarket. Deşi urmează linia consacrată, scenariştii se feresc să facă din eroii lor nişte cuiere pe care să agaţe sentimente frumoase şi lozinci găunoase. Poate şi pentru că animalele sunt frumos desenate şi reproduc trăsături omeneşti. Manny are nu numai vocea lui Ray Romano, ci şi ochii lui Ray Romano. Personajele de plan secund pot fi asociate şi ele uşor unor tipologii umane. Toate au mutriţe simpatice, un pui de nu-ştiu-ce stă la grădiniţă cu degetul în nas, cei doi fraţi oposum au gesturi de şmecheri de cartier şi aşa mai departe. Umorul care însiropează fiecare secvenţă e contraponderea eficientă la încărcătura serioasă a poveştii, pentru că nu e uşor pentru spectatorii copii să ştie că, de fapt, eroii lor sunt condamnaţi la extincţie din start. Această latură dură e desacralizată în permanenţă, iar finalul care-i adună pe toţi- supravieţuitori- după falsa alertă a potopului (există şi o arcă aferentă) amînă sfîrşitul istoriei lor, inducîndu-ne ideea că şi sfîrşitul lumii noastre, anunţat de atîta vreme, mai poate aştepta.
Notă: "Pentru a veni în întîmpinarea" micilor spectatori, Editura Corint Junior a editat mai multe cărticele Ice Age 2, traduse şi adaptate după variantele originale americane, realizate ele însele după film. Intitulate Dezgheţul - povestea după mult îndrăgitul film, Marea salvare, Unde-i ghinda mea?, Zăpăcita, Sid şi leneşii pisici, Tîşnesc gheizerele şi Vino cu noi, cărticelele se adresează mai multor grupe de vîrstă, cîntărind bine ca textul şi imaginile să se afle în proporţie corectă şi să nu-l îngreuneze pe micul cititor.
 Citiţi un fragment din romanul Ice Age 2 în secţiunea Atelier LiterNet.