Filmul, care rulează din 24 iunie 2022 în cinematografele din România (distribuit de Independența Film), a mai fost distins cu Premiul FIPRESCI la Veneția, Premiul Lumière pentru cel mai bun film și Premiul César pentru scenariu adaptare, iar Anamaria Vartolomei a primit Premiu César pentru tânără speranță și Premiul Lumière pentru cea mai bună actriță. Libertatea a realizat un interviu cu Anamaria Vartolomei în februarie 2022, când actrița franco-română a participat în programul "Shooting Stars" din cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Când L'événement a fost lansat în SUA în luna mai a acestui an, opinia publică era revoltată de informația potrivit căreia Curtea Supremă de Justiție ar dori să schimbe decizia Roe vs Wade din 1973 și să interzică avortul pe întreg teritoriul S.U.A.
Filmul lui Audrey Diwan (cineastă franco-libaneză aflată la al doilea lungmetraj) vine în trena mai multor producții internaționale care au pledat în favoarea dreptului femeii de a decide dacă dorește sau nu o sarcină. Cap de listă e, în toate articolele pe această temă, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007) de Cristian Mungiu, urmat de Never Rarely Sometimes Always (2020) de Eliza Hittman, unde o fată de 17 ani din zilele noastre pleacă din statul Pennsylvania (unde nu putea avorta fără acordul părinților) la New York, unde avortul e permis, sau de Lingui (2021) de Mahamet Saleh-Haroun, unde o mamă face tot posibilul să-și ajute fiica de 15 ani să avorteze în condițiile în care în Ciadul de azi avortul nu e condamnat doar prin lege, ci și de religie.
Festivalul Transilvania a fost deschis anul acesta de Call Jane (regia Phyllis Nagy, 2022), despre o rețea clandestină care făcea avorturi în Chicago la sfârșitul anilor '60. (Sunt multe filme recente în care această problematică intervine chiar și tangențial).
Referințe la filmul lui Mungiu
L'événement are multe referințe la filmul lui Mungiu. Cel mai probabil jurnalista Audrey Diwan, devenită regizoare, a simțit nevoia să se inspire fără să plagieze dintr-un film clasic pe tema avortului. Dar motivul care a făcut-o să adapteze romanul autobiografic al scriitoarei Annie Ernaux e unul pur personal. După un avort, a dorit să afle mai multe despre subiect și așa a dat de cartea în care Ernaux povestește propria ei odisee pe când era studentă la Litere și nu dorea să devină mamă singură înainte de a avea o carieră.
L'événement amintește de 432 și prin coridorul întunecat și cu multe uși al căminului unde locuiește Anne, prin atmosfera vag comunistă, opresiv-estompată a epocii, prin diferențele sociale dintre Anne și cel care a lăsat-o însărcinată sau prin faptul că eroina - puternică și singură în fața tuturor - e interpretată de o actriță născută, la fel ca Anamaria Marinca, în România (în aceeași Moldovă, chiar!), dar și prin stilul realist, cadrele lungi și felul în care aparatul de filmat o urmărește strâns, din spate, pe eroină. În fine, și prin imaginea cea mai cutremurătoare a filmului care, culmea, exista în cartea lui Ernaux.
Corespondențele dintre cele două filme nu fac decât să arate că discuția despre libertatea femeii de a decide asupra propriei sexualități e departe de a se fi încheiat. Oricum, romanul lui Ernaux a apărut înaintea lui 432, în anul 2000.
Asemănările dintre cele două filme au determinat distribuitorul american IFC Films să organizeze în luna mai 2022 o discuție cu Audrey Diwan și Cristian Mungiu pe care o puteți urmări aici:
Cu această ocazie Mungiu a spus că nu a vrut să facă un statement despre avort, ci un film despre relațiile de putere dintr-un stat totalitar, precum și un film despre alegeri, libertate și responsabilitate. Pentru Audrey Diwan, interesul e pus pe dreptul moral al lui Anne de a decide să nu țină copilul, în condițiile în care nu doar legea e împotriva ei, ci și cei de la care cere ajutor (medici, prietenele ei chiar), care îi livrează destul de puțin subtil același răspuns: "Pentru asta te bagă la închisoare. Faci ce vrei, nu e treaba noastră".
Cuvântul care nu se rostește în film
Cuvântul "avort", la fel ca numele Necuratului, nici nu e pomenit în film, de aici titlul care evocă haloul de teamă ce învăluie acest subiect tabu. Ambianța (decorurile, costumele etc.) e intenționat cât mai atemporală, dar mentalitățile devin vizibile când Anne studiază un manual despre sarcină într-o librărie și la apariția altei fete ascunde cartea.
L'événement stă cu totul pe umerii lui Anne, care e urmărită riguros, ca într-un thriller contra cronometru, din momentul când i-a întârziat ciclul trei săptămâni. Narațiunea e punctată de numărul de săptămâni suprapus peste imagini: 3, 4, 5, 7, 9, 10 și 12 - detalii care accelerează tensiunea interioară a eroinei și sentimentul că timpul nu îi e favorabil. Dacă nu găsește o soluție, lumea ei se va prăbuși. Realmente o revelație, Anamaria Vartolomei exprimă stresul, teama, îngrijorarea, disperarea - toate etapele psihologice ale odiseei eroinei, fără a exterioriza prea mult, pentru că Anne e nevoită să țină secretul asupra sarcinii și să nu spună apropiaților nimic, nici măcar (sau mai ales) părinților. Ea rămâne la fel de decisă să nu păstreze copilul - de aici aerul ei tăcut-înverșunat, deși înțelegem destul de limpede că nu are educație sexuală și că acest "eveniment" nedorit o obligă pentru prima dată să-și descopere corpul.
Intenția mărturisită a regizoarei a fost să se concentreze pe corpul eroinei, nu pe decoruri și mediu, iar pentru asta Vartolomei i-a fost de un enorm ajutor, pentru că tânăra actriță e într-o relație bună cu propriul corp și simte cum se poate exprima prin el. Nu la fel de subtil și de complex cum era 432, nici la fel de discret-emoționant ca Never Rarely Sometimes Always, L'événement are avantajul abordării directe și norocul unei asemenea protagoniste. Nu e de neglijat nici faptul că a prins valul bun, într-o perioadă când discursul feminist e tot mai ramificat. Fiind printre fondatoarele grupului Le Collectif 50/50, care militează pentru egalitatea de reprezentare a femeilor în industria cinematografică franceză, Audrey Diwan simte nevoia să strecoare și informații foarte puțin subtile despre umorile colective ale epocii - de genul "să rămâi gravidă e sfârșitul lumii", care uneori contravin subtilității cu care o conduce pe Anamaria Vartolomei. Dar chiar și așa, filmul ei convinge.