Adevărul cui și despre ce? Muzica - cea care a conferit faimă formației - este pe undeva, pe nicăieri. Trecută la "și altele", pesemne pe considerente de drepturi de autor etc. Deși autorul cel mai zgomotos-revendicativ (Nicu Covaci) era acolo, cu un aplomb de invidiat pentru vârsta avută.
Cei din generația mea au nutrit, într-adevăr, un entuziasm cu totul special pentru formația respectivă. Componenta pop-rock, dimpreună cu ținutele capilar-vestimentare și nonconformismul, îi făceau să fie apreciați mai mult (mult, sub aspect numeric), decât colegii de la Mondial - de pe urma cărora a rămas, totuși, un altfel de muzică: compozițiile lui Romeo Vanica după Eminescu, Minulescu, Goga. Fără nici o discuție, Grupul Phoenix a însemnat, în muzica pop românească, CEVA. Acei băieți tineri și talentați, din Timișoara, au adus, mai întâi, texte actuale, de un curaj nebun pentru vremea aceea: în momentul în care revoluția culturală importată din China fugărea băieții pletoși și fetele cu fuste scurte, vocea angelică a lui Moni Bordeianu ne ostoia suferințele, pe un microsion, pe benzile prețioase ale și mai prețiosului "mag" (pentru că la radio și televiziune fuseseră grabnic interzise) cu Vremuri: "Toate sunt la modă acum / Și tot exagerat / Timpul trece ca un fum / Și tot va fi uitat / Da, daaa..." Uite că pare a fi uitat și autorul documentarului. Și rău a făcut. Nici atât de faimosul Canar nu mai suflă în acest documentar nici o vorbuliță, nici un acord, ceva. Și ce frumos suna metafora aproape sinucigașă a acelor băieți-autori: "Sărman canar ți s-a părut / Că zările și s-au deschis / Dar n-a fost, doar, decât un vis / Rănit tu ai căzut" (în colivia cu zăbrelele de argint). Ca să nu mai vorbim despre Nebunul cu ochii închiși: o trimitere generică la adevărul neglijat de ceilalți, dintr-o Românie în care un alt "nebun" își făcea mendrele din ce în ce mai dureros pentru noi, ceilalți: "pe un munte, într-o țară foarte-ndepărtată / sta un om cu ochii-nchiși / și spune ce ne-așteaptă". Dar "Lumea nu-l ascultă / îl crede un nebun / căci vorbele lui sunt / ca niște lovituri de tun". Vedem sau auzim ceva din acest cântec, în ancheta filmată? Nu se face nici o referire la el. Ori, odată făcută, o fi căzut la montaj? Orice se poate.
În schimb, se provoacă, se scotocește. Se bârfește cu o impudică insistență (pasămite reportericească), se dă frâu liber tuturor animozităților care au distrus frumoasa relație dintre membrii formației. Fără minima decență de a apăra pe unul dintre cei a căror îmbătrânire a fost mai nefericită (ca să folosesc un eufemism), chiar jenantă, camera vânează acuzații peste acuzații, unele imposibil de probat, dar devastatoare la adresa celor asupra cărora era îndreptat tot veninul, uneori doar exagerat, alteori chiar mincinos. Păcat. Păcat de acest distins Joseph / Ioji Kappl (înțelept, elegant, concesiv), de spontaneitatea la fel de proaspătă a lui Ovidiu Lipan Țăndărică și chiar de ludicul Mircea Baniciu; acesta din urmă fiind singurul care, neinvitat (în mod suspect) să încerce aventura trecerii frauduloase a frontierei, a rămas aici și... chiar a făcut carieră. Singurul!
Da, din mărturisirile unora dintre membrii care au participat la aventura trecerii frontierei ascunși în boxele de difuzoare, rezultă durerea eșecului suferit "dincolo" - unde, din eroi, Phoenix-ii refugiați s-au trezit niște anonimi umiliți, nebăgați în seamă, tânjind zadarnic după gloria lăsată acasă. Asta a însemnat adevărata dramă. Restul bârfelor și ranchiunelor (păstrate cu grijă la același montaj strict funcțional) sunt livrate vrac, târându-i pe acești oameni în vârstă, care chiar au reprezentat ceva în cultura pop (doar) românească, să devină "carne de tun" pentru câte un nostalgic, senil și idiot, de nea Gheorghe, numai bun să le-o zică, pe limba lui: "Așa vă trebuie, dacă v-ați părăsit țara".
Cu toată sinceritatea, regret că am văzut acest material, care ar mai fi fost de înțeles pe la Kanal D sau România TV. Noroc că memoria culturală și internetul păstrează muzica bună a acelor tineri, ca să rămânem astfel cu amintirea lor adevărată: solidă, autentică, frumoasă.