La doar un an și jumătate de la ceea ce a rămas drept un miracol în istoria aviației globale, filmul vine ca o recunoaștere simbolică a efortului suprauman făcut de căpitanul aeronavei împreună cu echipajul său. În cazul unui asemenea film, miza este dublă. Pe de o parte, este intenția de a recrea, cât mai credibil, respectând datele obținute în urma expertizei tehnice, tot contextul și toate acțiunile care au dus la finalul cunoscut. Pe de altă parte, este miza artistică, aceea care transformă evenimentul real în poveste memorabilă.
Pentru a se asigura de veridicitatea poveștii, regizorul a apelat la peste 1.000 de experți ai aviației civile chineze, cărora le și adresează mulțumiri în generic. Tot la final, servind același scop, apar și fotografii cu pilotul, copiloții și însoțitorii de zbor, fiecare actor apărând alături de cel pe care l-a întruchipat pe ecran. Această dimensiune a filmului însă, extrem de importantă și de bine susținută la nivelul producției, trece, din punctul meu de vedere, în plan secund, datorită dimensiunii simbolice pe care o creează regizorul prin felul în care spune povestea.
Așa cum ne așteptăm și din titlul filmului, figura căpitanului Liu este cea mai importantă, de la primul, până la ultimul cadru. Chipul lui sobru, chiar sever, concentrarea maximă, interiorizarea, cuvintele puține schimbate cu restul echipajului înainte de decolare, toate creionează, de la început, un personaj puternic, pe care se așază toată presiunea unor evenimente ce depășesc orice imaginație, dar pentru care s-a pregătit în fiecare moment al carierei sale. Dimensiunea sa umană, sensibilă, la fel de importantă ca și competența sa profesională, este pusă în evidență de relație cu fetița sa, căreia îi promite că îi va fi alături la sărbătorirea zilei de naștere, imediat ce se va întoarce din Lhasa. De-a lungul acțiunii, portretul său se îmbogățește cu priceperea extraordinară, dublată de o stăpânire de sine excepțională pe care le demonstrează în pilotarea unui avion pe care îl oprește din a se prăbuși. Ce este cu adevărat special în crearea poveștii în jurul acestui personaj superb interpretat de Zhang Hanyu (recompensat în 2019 pentru acest rol cu premiul pentru Cel mai bun actor al Festivalului Internațional de Film de la Tokyo și al celui din Macao) este faptul că eroismul său nu este văzut ca fiind elementul care a decis finalul fericit al întâmplărilor. Altfel spus, figura căpitanului, oricât de impresionantă, nu iese din limitele umanului. Liu Chuan Jian nu este văzut ca un supraom, pentru că el însuși nu se vede așa, pentru că are modestia de a le cere iertare pasagerilor, la final, că nu i-a dus la destinația pe care le-o promisese, înclinându-se în fața lor, dar, mai ales, pentru că înțelege că el însuși nu este, în mâna destinului, mai mult decât o jucărie în mâna unui copil. Regizorul punctează această dimensiune simbolică a poveștii prin figura unui copil tibetan pe care îl observă căpitanul înainte de a se îmbarca, un copil ale cărui cuvinte de salut, binecuvântare și noroc, apar și la finalul filmului, ca o reamintire a faptului că existența umană se așază sub semnul unei realități pe care nu o poate controla. În momentele cele mai dificile, când și cei din Lhasa află că situația avionului este critică, roata tibetană de rugăciune, învârtită de mâinile călugărilor sau ale simplilor credincioși, este un alt simbol care vorbește despre destinul ce scapă voinței umane. Imaginea avionului, devenit într-un cadru o jucărie pe care un copil aflat în aeronavă o strânge în brațe, este și ea o formă de a atrage atenția asupra planului în care hotărârile umane nu mai contează. Mai mult decât atât, decizia căpitanului de a schimba ruta avionului și a trece prin furtuna extrem de puternică este luată după ce își imaginează că fetița lui trece pe culoarul avionului cu bagheta ei magică în mână. Toate aceste secvențe, fără să fie supralicitate, fără să iasă din logica poveștii sau să îi știrbească autenticitatea, transmit unul din mesajele importante ale filmului regizat de Lau, acela că numai eroismul uman nu este de ajuns pentru a depăși o criză de asemenea dimensiuni.
Accentul pus pe latura profund umană a filmului este realizat și cu ajutorul personajelor secundare - copiloții și însoțitorii de zbor -, dar și cu numeroasele prim-planuri pe chipurile călătorilor, cu toate reacțiile lor de-a lungul zborului, relaxate la început, pline de groază și furie în multele momente de panică și entuziaste la final, când îl ovaționează pe căpitan.
Sunt filme de acțiune care vorbesc despre puterea minții și a voinței umane, despre decizii inspirate care evită un dezastru sau despre oameni providențiali. Zhong guo ji zhang / The Captain este un film în care, alături de omul potrivit la locul potrivit, este norocul care binecuvântează, ca mâna unui copil ce poartă un avion sau o baghetă magică prin aer.