Prima parte a filmului se concentrează pe întâmplările prin care trece o familie din Wuhan chiar înainte ca orașul să fie închis de autorități. Liniștea celor patru membri - mamă, tată, copil, bunică - este tulburată de faptul că mama dă primele semne de boală. Anul Nou chinezesc, altădată prilej de mare sărbătoare alături de întreaga familie, este acum un moment în care cei patru, deși încă împreună în același apartament, se văd unii pe alții numai pe ecranul telefonului, prin apel video. Cum și bunica se îmbolnăvește imediat, tatăl și copilul, încă sănătoși, se carantinează în altă locuință, lăsându-le pe cele două femei împreună. Conflictul dintre ele - plasat în locul comun al confruntării dintre noră și soacră -, se accentuează când soacra nu înțelege că sănătatea nurorii sale este la fel de importantă ca aceea a fiului și a nepotului său. Eroismul înseamnă, în acest context, nu numai a te lupta cu o boală necunoscută, cu lipsa hranei și a medicamentelor sau cu suferința de a fi despărțit de cei dragi, ci și a-ți învinge orgoliul și a înțelege că, în asemenea momente, familia rezistă doar dacă este solidară. Pentru cineva care nu cunoaște locul pe care pietatea filială îl ocupă în scara de valori a societății chineze, o asemenea secvență poate părea excesiv încărcată afectiv și chiar moralizatoare. Dar, judecând prin raportare la lumea pe care filmul o ilustrează, momentele în care soacra își cere iertare de la nora ei, iar fiul vorbește despre iubirea pentru mama sa, pe care niciun alt sentiment nu o poate egala, sunt impresionante.
Xun Zhou, o actriță cu o prezență puternică, reușește să creeze imaginea unei femei pe care respectul pentru soacra ei nu o împiedică să se confrunte cu ea până la un punct, când boala o face vulnerabilă. În mare forță este interpretat și rolul soacrei de către Di Xu, al cărei joc redă cu precizie și credibilitate poziția pe care o ocupă în familie un membru al generației vârstnice. Cu atât mai emoționantă este, în contextul unei asemenea interpretări, recunoașterea greșelii făcute, moment care probează eroismul personajului.
A doua poveste este despre o iubire căreia pandemia îi aduce finalul tragic. Li Zhaohua rămâne în Wuhan de Anul Nou, pregătindu-se pentru un examen la limba engleză, în timp ce prietena lui, Zhou Xiaolu, se duce la Beijing, pentru a petrece Sărbătoarea Primăverii alături de familie. Din cauza virusului încă necunoscut, cei doi sunt nevoiți să rămână departe unul de altul. Zhaohua se îmbolnăvește și ajunge la spital, iar cei doi comunică prin lungi apeluri video, până în momentul în care situația lui Zhaohua este atât de gravă, încât nu mai poate vorbi. Tinerețea nu îl face mai puțin vulnerabil în fața bolii, iar în cele din urmă el se stinge la spital. Cadrul în care se văd florile de cireș scuturându-se în Wuhan, în primăvara lui 2020, când cei doi ar fi trebuit să-și facă fotografiile de nuntă, este unul dintre cele mai emoționante momente ale filmului.
Ultimul personaj feminin ce primește eticheta de eroină este o jurnalistă, fotoreporter în Hong Kong, ce este pe punctul de a se despărți de soțul ei, care are aceeași meserie. Cel mai complex personaj al filmului, din prisma relațiilor pe care le construiește cu cei din jurul său, Chelsea Leung este femeia care încearcă să găsească un echilibru între rolurile sale - soție, mamă, jurnalistă. Conflictul apare pentru că ea se simte constrânsă de soțul ei să își abandoneze cariera pentru a avea grijă de copii. În contextul pandemiei care face ca viața de zi cu zi a unui reporter să devină mult mai dificilă ca înainte, vocea feminină care vrea ca rolurile în familie să fie împărțite în mod egal se aude tot mai intens, fiind gata să facă pasul spre separarea definitivă. Îmbolnăvirea mezinului familiei îi aduce însă pe cei doi în fața unei situații din care înțeleg că afecțiunea care îi leagă nu s-a stins și decid să rămână împreună. Sammi Cheng redă printr-un joc subtil toate nuanțele pe care le exprimă personajul ei de-a lungul întâmplărilor, o femeie care nu așteaptă să-i fie confirmată valoarea de cei din jur.
Fiecare este erou în propria viață, se spune în clipul de promovare a filmului, iar cele trei istorii reușesc să contureze imaginea unor femei obișnuite care fac tot ce pot pentru cei pe care îi iubesc. Pandemia este o situație limită în timpul căreia oamenii dau măsura forței sau a neputinței lor, iar eroismul nu trebuie căutat doar la scara evenimentelor majore, ci la nivelul întâmplărilor de zi cu zi, al căror curs este dat de capacitatea oamenilor de a distinge între ce contează cu adevărat și ce nu.