Tînăra dramaturgie românească (şi independentă, ar trebui precizat) se vinde bine în Franţa, oricum mai bine decît acasă, unde faptul că e independentă e sinonim cu "zero subvenţii". Anul trecut, Centrul Naţional de dramaturgie "Antoine Vitez" din Montpellier publica, de altfel, la Editura Climats, o antologie a teatrului contemporan din România, în care figurau şi autori tineri ca Ştefan Peca sau Cristian Juncu. Şi mai interesant e cazul Gianinei Cărbunariu, iniţiatoare a proiectului DramAcum, care îşi montează de cîţiva ani spectacolele în baruri, discoteci şi alte locaţii alternative (situaţia nu e nouă şi nici surprinzătoare). Însă piesele ei au atras atenţia în străinătate (festivaluri în Germania, Irlanda, Canada, ateliere în Anglia şi Franţa), iar din 8 noiembrie Stop the Tempo se joacă la Paris, în micul (dar dinamicul) Théâtre-Studio d'Alfortville, condus de regizorul Christian Benedetti, care a şi invitat-o pe Gianina în calitate de autor asociat pe durata actualei stagiuni.
Critica a întîmpinat spectacolul cu cronici foarte pozitive - în Nouvel Observateur (numărul din 24-30 noiembrie), în Libération, dar mai ales în exigentul Télérama (numărul din 1-8 decembrie), săptămînal în care o pagină întreagă de laude e chiar ceva excepţional. Cea mai interesantă e totuşi reacţia publicului, în cursul întîlnirilor cu regizorul şi cu autoarea, prezentă la Paris zilele trecute. Stop the Tempo (tradusă de subsemnatul, cu colaborarea Dianei Cilan) e povestea a trei tineri pe care eterna tranziţie şi liberalismul à la roumaine îi aduc la exasperare. Într-o lume alienantă, dominată de falsa comunicare pe Internet, ei practică o guerilla neaşteptată: smulg siguranţele, provocînd pane de curent în discoteci, baruri, magazine şi alte instituţii, într-o escaladă a de-conexiunii ca simbol al întoarcerii la o comunicare reală, bazată pe raporturi non-virtuale, umane. La sfîrşitul piesei, doi din membrii acestui comando sui generis, urmăriţi de poliţie, mor electrocutaţi în cursul unei acţiuni de amploare ce viza un concert internaţional la Polivalentă.
Spectatorii parizieni s-au întrebat dacă Gianina şi regizorul francez au scris şi montat spectacolul în mare grabă, în cele 3-4 săptămîni de la începutul revoltelor din periferia pariziană. Pentru că, în seara de 27 octombrie, trei tineri s-au ascuns într-o centrală electrică din Clichy-sous-Bois. După cîteva minute, tot cartierul era scufundat în întuneric. Doi dintre tineri au fost găsiţi apoi morţi prin electrocutare, iar faptul că erau urmăriţi de poliţie a fost principalul motiv care a declanşat violenţele urbane. Incendiatorii afirmau că vor să se facă auziţi de un guvern care îi ignoră de prea mult timp. Presa franceză observa în urmă cu cîteva luni că vocabularul unui tînăr tipic din banlieue nu depăşeşte 400 de cuvinte, ceea ce pune probleme nu doar în privinţa găsirii unui job. Piesa Gianinei e scrisă în urmă cu doi ani.
Notă: Textul piesei Stop the Tempo a fost publicat de Editura LiterNet şi poate fi descărcat gratuit aici.