Mozaicul unui miracol cinematografic - A Czechoslovak fairy tale / Un conte de fées tchécoslovaque la FFIR, 2023

În perioada 13-27 august 2023 are loc a XV-a ediție a Festivalului de Film și Istorii de la Râșnov, care în acest an cuprinde proiecții de filme, spectacole de teatru, dezbateri, tururi ghidate, ateliere și concerte sub tema generală Radicalizare, atât în Râșnov, cât și în alte spații, precum Brașov, Codlea, Feldioara și Bran. Selecția oficială de documentare include 13 pelicule care concurează pentru Premiul Publicului, Premiul Liceenilor și Premiul Juriului Profesionist.

Deschiderea ediției la Râșnov s-a făcut cu o ediție specială a emisiunii Vorbitorincii a lui Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea, cu tema Personalități radicale. Portrete și definiții. Aceasta a fost urmată de primul film din competiția de documentare, Un conte de fées tchécoslovaque / Un basm cehoslovac, regia aparținându-i lui Christian Paigneau, despre care am să încerc să scriu și eu câteva cuvinte în cele ce urmează. Spun că încerc, pentru că am simțit filmul ca fiind o încercare de abordare a subiectului pe care pretinde că-l documentează.

O primă întrebare ar fi la ce ne-am gândi prima dată când am auzi "Noul Val Cehoslovac"? Poate la Dragostea unei blonde (r. Miloš Froman), la Asul de Pică (r. Miloš Froman), la Margarete (r. Věra Chytilová) sau la Valerie și săptămâna ei de nebunii (r. Jaromil Jireš)? Sau poate la Milan Kundera, care descria acest val al cinematografiei naționale ca o parte importantă a istoriei literaturii cehoslovace?

În linii mari, Un conte de fées tchécoslovaque / Un basm cehoslovac chiar despre asta vorbește. Și asta arată. Și de asta este un documentar care merită văzut, deși nu știu cât de tare debordează de originalitate. Povestea, în sine, e interesantă - felul în care s-au intersectat și influențat destinele noului Val Cehoslovac și cel al scenaristului-politician Jan Procházka. Privirea de ansamblu a acestui documentar mi se pare relevantă și pertinentă, având în vedere oglinda pe care o pune / paralela pe care o face între cele două traiectorii diferite, aproape opuse, dar care se întâlnesc asemenea unor linii concurente în încercarea de a apăra libertatea cuvântului și întru credința că logosul poate schimba nedreptățile care se vor fi întâmplat în anii '60 în Cehoslovacia. Totodată, filmul mi se pare a fi și o modalitate de a arăta ce au trăit intelectualii și artiștii deopotrivă sub regimul comunist și, prin extensie, ce a trăit întreaga societate în țările din spatele Cortinei de Fier - o viață dură, plină de lipsuri, în care a avea o părere diferită de cea a statului (și nesăbuința de a o exprima într-o formă sau într-alta) însemna o condamnare indirectă. Dacă ne gândim strict la creatorii de film, atunci când regimul te avea în vizor puteai fi sigur că filmele tale, fie ele revoluționare sau nu, îndrăznețe sau nu, pentru sau împotriva regimului, vor fi date uitării. Poate tocmai de asta sertarul cu filme cenzurate și / sau interzise avea să fie mult timp singurul punct de intersecție al filmelor Noului Val Cehoslovac și al celor în care s-a implicat Jan Procházka.

Filmul documentează aproximativ 8 ani - de la începutul anilor '60 și până în 1968, atunci când URSS invadează Cehoslovacia, însă ceea ce e surprinzător este nu că încearcă să documenteze această perioadă destul de lungă și tumultoasă, ci cum încearcă s-o facă - punând cap la cap fragmente din filme de Věra Chytilová, Jiří Menzel, Vojtěch Jasný sau Miloš Forman, precum și imagini de arhivă inedite. Fără îndoială însă că figura centrală a filmului nu e noul val cehoslovac și nici nu e neapărat bine explicat felul în care aluzia, ironia și parodia au fost folosite în reprezentarea societății comuniste în respectivele filme (deși nici aspectele acestea nu sunt întru totul neglijate), ci totul se reduce, se întâmplă și se explică prin raportare la figura emblematică a lui Jan Procházka. Sigur că asta nu e neapărat condamnabil, căci Procházka este un personaj interesant, aparent ambiguu, întrucât a reușit să-și construiască atât o carieră atât în cinema, cât și în politică (de asta nu știu dacă să mă refer la el ca politician, scenarist, producător, președinte al Uniunii Scriitorilor, consilierul președintelui, etc). Paradoxal este însă că deși la o primă privire pare a fi apropiat de structurile statului, în realitate a fost un critic vehement al regimului comunist.

În ceea ce privește partea tehnică, e de apreciat că documentarul reunește diverse scene din diverse filme pe criteriu tematic, însă mi se pare că la montaj au existat diverse rateuri (cum sunt, de pildă, secundele de cadre negre fără vreo explicație sau vreo noimă în context). O altă "plângere" pe care aș adresa-o ar fi aceea că filmul, pe cât de interesat pare de geniul Noului Val Cehoslovac, pe atât de superficial îl abordează, nefiind altceva decât o biografie mascată a lui Jan Procházka. Poate că, de ar fi fost ceva mai lung, ar fi reușit să abordeze și documenteze ceva mai bine regizorii și filmele lor emblematice, nu doar să decupeze fragmente magnifice din filme. Nu în ultimul rând, fragmentele care se derulează pe ecran nu sunt atribuite unui regizor sau unui film în particular, astfel încât cineva care n-a fost prea pasionat de această perioadă a cinema-ului nu va avea instrumentele să le plaseze într-un context, nu va ști care de unde vine, astfel că se va crea, după părerea mea, un soi de haos. În final, din fericire, toate fragmentele sunt citate, astfel că se mai clarifică unele lucruri.

Cu toate acestea, documentarul care a deschis competiția de la Râșnov chiar merită o privire, căci demonstrează că cinematograful cehoslovac merită redescoperit de încă o mie și una de ori. Unde mai pui că pe alocuri e citat chiar Milan Kundera (care chiar a luat parte la facerea acestui film), acest gigantic autor care știe să vorbească cu atâta sensibilitate și responsabilitate despre exilul interior și exterior prin care a trecut alături de Procházka?

Notă: documentarul poate fi văzut o vreme pe siteul Arte.tv aici.