"Ţară mică, câteva mese".
(Gheorghe Dinică)
And no hats. Cred că la noi aproape orice cinemagoer pasionat (o minoritate disfuncţională în ţara asta la fel cum era dropia în Băragan), îl cunoaşte pe Spike Lee, ("negrul ăla cu ochelari şi şapcă"), din reclama la Miercurea Orange, în care propune un film cu baseball, "culorile lor erau alb cu albastru, - nu poa' să fie portocaliu?", ei îi dau o şapcă corporate, -"Hey Spike ţi-ai uitat şapca!". Din seria de reclame geniale la Miercurea Orange (nu, nu aia cu hobiţi cu voci ciudăţele, nu, nu mă plătesc Orange).
Ce scriam? A, da... şapca lui Spike Lee. Hobiţi. Baseball. Că la noi această specie de umblător de cinema (să-l numim inside man, ca în filmul lui Spike pe care l-a făcut că n-au vrut ăia să-i finanţeze filmul celălalt cu baseball), care are pretenţia să nu i se taie genericul, să nu i se ronţăie popcorn în cap şi să nu fie căutat la telefon de ghiumbeţi în timpul proiecţiei, să fie proiectat filmul corect şi cu sharf (deja simt înjurăturile surde ale proiecţioniştilor care vor doar să fie lăsaţi în pace, că oricum "aparatele e de pe vremea lui Ceauşescu), e de fapt un outside man, care şi-o ia regulat, ca în bancul cu ursul şi cu iepuraşul, "de ce n-ai şapcă, bă?" - Poc!
Dar să ne întoarcem la filmul lui Spike, al doilea la noi pe ecrane după 25th Hour, deh, omul le face din anii '80! Inside Man este primul său film cu adevărat comercial, cu cel mai scump buget, vedete de A, finanţare şi marketing de studio. Un film cu o (falsă) spargere, cu ostatici, cu newyorkezi şi chiar... albanezi (o româncă -Florina Petcu, puteţi să-i vedeţi poza pe imdb, joacă o albaneză), fără baseball şi fără şepci (Denzel poartă palărie). Cu vedete, Clive Owen, Denzel Washington (la al patrulea film cu Spike), Jodie Foster, Christopher Plummer, Willem Dafoe. Cu generic tare, filmat impecabil, tăios, muzică de Terence Blanchard.
La fel ca Mission: Impossibile, concesia comercială a lui Brian De Palma, Inside Man e un film inteligent, subversiv, acid. Plus notele personale ale lui Spike Lee, conotaţiile rasiale şi tuşa lui de new-yorkez în climatul tensionat post 9/11, umor şi dinamism. Mai interesant pentru cinemagoer decât filmul cu omul cu bâta de baschet, îmbrăcat în alb şi albastru. "Hey Spike ţi-ai uitat şapca!" Parafrazând, "N-ai şapcă, ia un koprol!"