Nu am vrut să îl revăd, uneori e bine să ai cu un spectacol, ca si cu un om, doar o singură întâlnire. Să rămână întrebări nespuse din care să țâșnească orice răspuns, departe de analize și erori. Să păstrezi pe retină imagini primare fără ca analiza și raționamentul să le șlefuiască. Să duci cu tine stări difuze pe care nimic și nimeni nu le poate decanta.
Așa a fost La Ronde de Yann Verburgh, inspirat din Hora Iubirilor de Arthur Schnitzler, în regia lui Eugen Jebeleanu la Teatrul "Andrei Mureșanu" din Sf. Gheorghe într-o seară de primăvară.
La Ronde, cu titlul original Reigen, piesă scrisă de Arthur Schnitzle nu este structurată ca o dramă clasică. Este o secvență de scene în care episoadele sunt înșirate împreună. Episoadele ar putea avea sens și singure. Textul original este format din zece scene, prima axată pe o prostituată și un soldat. Fiecare scenă succesivă preia un personaj din scena anterioară și introduce altul. Până la sfârșitul piesei, toate personajele sunt legate unul cu celălalt. Întâlnirile sunt toate sexuale și țin de clasă socială și profesie și servesc pentru a picta o imagine a Vienei secolului XIX, ipocrită și arogantă.
Yann Verburgh renunță la structura plată a textului (scenele sunt plasate una lângă cealaltă și sunt similare în trei părți), dezvoltă personajele, crează un fir al acțiunii ce duce spre un punct culminant și un deznodământ. Mai mult, aruncă poveștile într-un univers sonor sfâșietor de frumos (Sunet: Magyar Csaba și Somogyi Ede László. Sound design: Eugen Jebeleanu & Rémi Billardon), sunetul căpătând forța și noblețea mărturisirilor, captând spectatorul la fel de mult cum luminile lui Bakó Zóltan par reflexiile multicolore ale unor lumi înterioare amețite de caruselul dorințelor și neîmplinirilor. Decorul lui Cosmin Florea, arenă sau scenă, ring sau catafalc adună elemente moderne și voit chicioase, absurde și aparent inadecvate, precum absurdele poveștile și inadecvatele sentimente ale personajelor.
Despre echipa Teatrului "Andrei Mureșanu" din Sf. Gheorghe nu poți pune decât că are armonia și frumusețea cercului. Actori-dans, cu un bogat vocabular de mișcare din interior spre exterior, au un joc garnisit cu vibrații poetice și unduiri onirice, fără a exclude un umor fin și doze concentrate de luciditate. Chiar dacă Oana Jipa are șansa unui rol imens în care adună hedonism, răsfăț și concentrare, nu putem împărți personajele în secundare-principale, pentru că fiecare actor are momentul său de supremație. Costi Apostol, Nicholas Cațianis, Alexandrina Ioana Costea, Oana Jipa, Sebastian Marina, Fatma Mohamed, Camelia Paraschiv Katai, Anca Pitaru, Daniel Rizea, Mădălina Mușat, Iulian Trăistaru traduc poveștile despre tabuurile, prejudecățile, diversitatea identităților și a practicilor din societatea noastră contemporană într-un limbaj frust și pătrunzător.
Oricât de contrariat ai fi, finalul spectacolului te absoarbe și te cufundă într-o armonie universală în care trupurile se preling unul spre celălalt, se prelungesc unul din celălalt, iubirile rămân toate acolo șoptite, urlate, jelite, și noi, și voi, toți suntem acolo în hora lor. Te-ai desprinde și nu te-ai desprinde, cercul te cuprinde în infinita lui suprafață, ești un punct mărunt și totuși însemnat în strania geometrie umană. Fără ieșire, fără scăpare, fluid, difuz, rotund.
(foto: Volker Vornehm)
La Ronde
De Yann Verburgh, inspirat din Hora Iubirilor de Arthur Schnitzler
Regia: Eugen Jebeleanu
Decor: Cosmin Florea
Sunet: Magyar Csaba și Somogyi Ede László / Sound design: Eugen Jebeleanu & Rémi Billardon / Lumini: Bakó Zóltan
Cu: Costi Apostol, Nicholas Cațianis, Alexandrina Ioana Costea, Oana Jipa, Sebastian Marina, Fatma Mohamed, Camelia Paraschiv Katai, Anca Pitaru, Daniel Rizea, Mădălina Mușat, Iulian Trăistaru.