Undeva în lume, pentru că poate fi oriunde, un tată și un fiu stau față în față, unul vorbește, celălalt pare că nu-l aude. Un fiu și tatăl lui.
Regizorul Andrei Măjeri ne amuțește odată cu deschiderea cortinei pe hemiciclul de la Teatrul Metropolis, Sala Mică. Ne aruncă în mijlocul unei săli de sport, cu multe aparate de gimnastică: spaliere, inele de gimnastică, saltele. Din timp în timp, obsedant, se aude un fluier de arbitru, sau profesor, sau antrenor, care îi anunță pe cei cinci sportivi că trebuie să schimbe aparatele. Când se vor opri din aceste exerciții de gimnastică, odată cu dispariția aparatelor, vom înțelege că suntem într-o lume a unei familii obișnuite, normală ca stare socială într-o societate care ne este foarte cunoscută cu sărăcia și nedreptățile repetabile, și că suntem într-o lume în care violența fizică și cea verbală și-au făcut deja loc.
Îi dau dreptate lui Măjeri când afirmă că "... teatrul trebuie să împingă tematici noi, să aducă pe tavă lucruri relevante, care comunică cu societatea de acum, cu problemele societății de acum"[i], și asta și face în teatrul său, pe care l-am văzut vineri seara. Pe 8 decembrie 2023 am fost la o premieră care m-a tulburat foarte mult, și sunt convins că nu numai pe mine, ci pe majoritatea celor prezenți în sală.
Am fost tentat să scriu despre spectacol că este dinamic, dar mi-am dat seama că, pentru mine, cuvântul e banal, și am ales: este ca un film al minții noastre, despre realitatea pe care o trăim, și despre recunoașterea acesteia.
Încerc să-mi exprim stările ca un spectator care a trăit alături de cei șase actori: Adelin Tudorache, Alex Iezdimir, Eduard Chimac, Hunor Varga, Iustin Danalache, Vlad Ionuț Popescu. Acești șase actori se mișcă total, cap, bust, picioare, mâini, aproape fără oprire, cântă, vorbesc împreună sau fiecare în parte, dansează, sunt peste tot, pe podea, pe pereți, agățați, și totuși tu ca spectator te afunzi într-un mod retrospectiv în propriile gânduri, ca o concluzie a ceea ce vezi și auzi.
Paranteză: spațiul este gândit de scenograful Adrian Balcău, care face ca ceea ce ar putea fi minimalist să devină o mecanică aproape barocă; - Andrea Gavriliu este coregraful care ne ajută pe noi, spectatorii, să înțelegem prin intermediul gesticii și mișcării - e un "dans" pervers al corpurilor, dincolo de vorbe - să deslușim ceea ce părea că știm deja despre viață.
Andrei Măjeri ne "obligă" să facem parte din această familie, dezbinată, fără pic de fericire, uneori cu puseuri de ură, adepta tăcerii dar și a violenței, familie din care nu vrem să facem parte, dar până la urmă constatăm că este prea târziu. Ne-a prins în jocul vieții lor.
Adaptarea textului, scenariul dramatic scris de Mihaela Michailov, urmărește romanul lui Édouard Louis[ii] Qui a tue mon pere?, realizând, împreună cu regizorul Andrei Măjeri, pe aceiași linie filozofică un parcurs nou, apropiat nouă.
După ce participi, ca spectator, la acest eveniment, căci da, este un eveniment, îți pui o întrebare, pe care eu o văd ca firească: este un spectacol cu trimiteri politice valabile și în contextul nostru de viață? Parcursul dezagregării ființei umane, a tatălui, își are începutul în secolul al XX-lea în timpul lui Jacques Chirac și nu se oprește azi, în timpul lui Emmanuel Macron, din cauza legilor antisociale ale acestor guvernări. Fizicul distrus de munca grea în condiții foarte grele și viața plină de diverse excese a tatălui, dar mai ales felul în care este văzut de fiul său, îți pot stârni reacții fie de compasiune, fie de râs amar.
Purtați între dans, voci care cântă, asprime fizică, nu am simțit când, sub luminile subtil conduse, nu am simțit schimbările costumației personajelor, de la pantaloni scurți, genunchere, tricouri T-shirt, la costume negre, cravate negre și rochii de colecții, ne-am aliat cu acești oameni care nu sunt auziți.
Poate că Andrei Măjeri chiar face un nou fel de teatru. Ce ziceți? Cred că...
Teatrul Metropolis - Cine l-a ucis pe tata?, dramatizare de Mihaela Michailov, după romanul omonim de Édouard Louis; Regie: Andrei Măjeri; Scenografie: Adrian Balcău; Coregrafie: Andrea Gavriliu; Sound design: Adrian Piciorea; Pregătire muzicală: Alexandra Ștefan; Asistență de regie: Alex Mirea; Adelin Tudorache, Alex Iezdimir, Eduard Chimac, Hunor Varga, Iustin Danalache, Vlad Ionuț Popescu. (Foto: Andrei Gîndac)
(La trei zile de la premiera din 8 decembrie 2023, București)