Corpul femeii, făcut să întrețină viața, este o resursă a naturii. Nu e un trup, ci o anatomie. Nu e idealizat (nici sauna nu e beauty parlour), ci văzut în ceea ce este el capabil să pună în mișcare: viața. Prima imagine, a unei femei cu un prunc gol în poală, afirmă un ideal matern virginal, epurat de condiționările fizice ale procreării. Implacabila condiție naturală naște interogații, lamentări și complicații de toate felurile, dar și cântări.
Corpul femeii e, totodată, primul mecanism al naturii care se bucură de cadrul ei, respirându-i aerul, colindându-i apele si pădurile, permițându-și nudități de naiadă sub cerul liber, intrând și ieșind din aburul cabanei, preferând cețurile și ninsorile anotimpurilor, admirând peisajele din vară până în iarnă, experimentând materialitățile, adică trăind și contemplativ, nu doar activ. Ar putea fi un eden matriarhal, dar este doar o stație de odihnă, în care corpul feminin se reface, fizic, înainte de reluarea grăbită a circuitului social, fiindcă în acesta este, finalmente, introdusă resursa lui naturală. Valorificarea socială a corpului feminin este mai presus de cea naturală și, abia din acest moment, corpul feminin se diversifică în corpuri. De acum, corpurile pot fi privite individual, împreună cu particularismele și întreaga suită de constructe sociale create, pe seama lor, de tradiții și conviețuiri sub diversele autorități tiranice, permutate de la comunitate la familie și de la acestea la parteneri, sau născute din propriile căutări identitare. Din efectul nociv al acestor constructe sociale se naște solidaritatea (suroritatea) posesoarelor de corp. Altfel, ele rămân exemplare individuale ale aceleiași naturi comune, cu existențe similare. Trăiesc vieți de armonică, uneori extinse, alteori restrânse, uneori aservite, alteori luându-și avânt pentru a aservi, la rândul lor, în numele vieții pe care au creat-o și transmis-o mai departe, ca pe un dar (otrăvit?). Această biologie nu se chestionează pe sine, doar se neliniștește la gândul propriei condiționări, prin referințe la fiice și la ce le așteaptă. Situația e inevitabilă, doar conștientizarea propriei condiții și revendicarea aceleiași feminități e îmbucurătoare - la fel, relaxarea momentului.
E un documentar despre purificarea și reciclarea unei resurse a naturii, care se abandonează și se descompune, după ce a fost dominată, urmând a se recompune pentru a domina ea însăși: corpul feminin.