Felul în care documentarul surprinde aceste corpuri le dezbracă de identitatea individuală, dar le învăluie în universalitate, prin cadre strânse, planuri detalii și ecleraj clar-obscur. Din când în când, femeile ies din saună să facă baie în lacul înghețat de lângă și abia atunci, obiectivul devine larg și vezi personajele de departe, în întregime. Când se întorc în saună, corpurile devin peisaje în sine, iar sudoarea, un fel de ploaie măruntă și constantă. Este atât de liniștitor să vezi corpuri goale de femei ne-sexualizate, înfățișate cu respect și onestitate, atât de multă nevoie are societatea să vadă această imagine vindecătoare și să spele toată istoria unei reprezentări feminine care nu aparține femeilor. Anonimitatea personajelor nu te îndepărtează de ele, ci creează un spațiu confortabil necesar ca să le poți asculta poveștile, rostite alene, ca niște spovedanii, sau ca un cor antic, într-un profund sentiment de suroritate și înțelegere reciprocă:
Prima amintire cu mama, care-și analizează trupul în oglindă și se strâmbă la vederea lui, apoi îi spune că nu e frumoasă, dar e unică - și e greu să fii așa în lumea femeilor.
Totul îngheață în jur când află că are cancer de sân, dar râsul o eliberează de frică și deși a rămas fără uter, fără un ovar și fără un sân, sufletul nu poate fi tăiat.
La o nuntă, s-a hotărât ca cine prinde buchetul să primească câte un dick-pick de la fiecare bărbat nuntaș, ca să poată alege mai bine.
Mereu a simțit presiunea socială de a avea un partener, dar abia după 30 de ani a înțeles că poate fi și singură și poate e mai bine.
Într-o seară, stând pe canapea, a lovit-o acest sentiment ca o furtună, că iubește o altă femeie și așa începe călătoria ei de a se accepta.
Când era mică, mama ei a fugit cu coasa după ea și dacă nu ar fi fugit la rândul ei, mama i-ar fi secerat picioarele.
Bunica ei a acceptat să stea cu bunicul alcoolic și violent, deși știa că ar fi putut s-o bată până moare, în orice clipă.
Primul avort a fost un cocoloș roșu într-un vas de toaletă, peste care a curs multă rușine.
Cu câteva zile înaintea sorocului, copilul a murit în burtă, dar a ales să-l nască natural, pentru că durerea nașterii a spălat ceva din durerea sufletească. Când i l-au pus pe piept, copilul era cald, apoi s-a răcit treptat.
I s-a spus că virginitatea este darul femeii, dar când a fost violată de un moșneag într-o mașină la marginea drumului, și-a spus că nu-i pasă de darul femeii, vrea doar să supraviețuiască.
La final, femeile se curăță una pe alta cu ramuri de mesteacăn și sare grunjoasă, iar noi ne curățăm cu ele de încărcătura emoțională a acestor povești. Sala de cinema a devenit o saună.