***
Bezidu Nou se află fix la mijlocul distanței de 91 de kilometri dintre Odorheiu Secuiesc și Târgu-Mureș. Mă rog, ce a mai rămas din Bezidu Nou: lacul Bezid, Parcul Memorial Bezidu Nou și, până în 2014, turla Bisericii romano-catolice ivindu-se din ape. Restul (peste 100 de case, biserica reformată, biserica unitariană, sinagoga, dispensarul, grădinița etc.) sunt de găsit în apele lacului născut de politica hidro-energetică a regimului Ceaușescu. În prima seară a dráMA 15, Compania Tompa Miklós a Teatrului Național din Tâgu-Mureș a prezentat spectacolul Az igazság gyertyái / Lumânările dreptății pe scena Sălii Mari a Teatrului Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc.
La momentul premierei de pe scena mureșeană, 15 noiembrie 2023, textul lui Csaba Székely a fost înscenat în premieră absolută. Ulterior, în cadrul Galei Premiilor UNITER 2024, dramaturgul mureșean a primit premiul pentru Cel mai bun text românesc montat în premieră absolută, în timp ce muzicianul timișorean Tibor Cári a fost răsplătit cu premiul pentru Cea mai bună muzică originală și sound design. La rându-i, excelenta Erzsébet B. Fülöp a fost nominalizată la categoria Cea mai bună actriță în rol principal pentru rolul Márta Kovács.
***
Pe drumul care se desprinde din DN13 la Rupea Gară și care unește Homorodul de Odorheiu Secuiesc, aproape toate satele brașovene ori harghitene, indiferent de nivelul de dezvoltare economică, propun spre vizitare o biserică de Ev Mediu, cel mai adesea fortificată. Diversitatea e năucitoare: pe ceva mai mult de 40 de kilometri, e rost de biserici unitariene, reformate, romano-catolice.
Acum un secol și jumătate, Bezidu Nou, satul aflat nu departe de cea mai rapidă variantă rutieră Brașov - Odorheiu Secuiesc a contemporaneității, găzduia, în plus față de tipul de biserici enumerate mai sus, și o sinagogă. Bașca o seamă de locuitori, secuii sabatarieni, dintre care o parte se plasa undeva la mijlocul improbabilului drum dintre unitarianism și iudaismul ortodox. Un fel de loc de întâlnire al confesiunilor dintre cele mai diverse, mozaic religios ce se suprapunea peste cel etnic, dominat de secui, dar din care nu lipseau românii sau romii. Nu că acum lucrurile ar sta fundamentul diferit, mai ales în orașe gen Odorheiu Secuiesc, pe care, din înălțimea / adâncimea feluritelor noastre complexe de toate soiurile, le percepem ca pe un soi de monolit cu alură de balaur care vrea să pape tot și mai ales Ardealul.
***
Piesa lui Csaba Székely decupează un moment din atât de agitata istorie a secuilor sabatarieni din Bezidu Nou. În timpul celui de-al doilea război mondial, pe când regiunea revenise Ungariei după două decenii și ceva în care fusese parte din România, oamenii ai căror strămoși deciseseră, cu 3 secole în urmă, să se odihnească sâmbăta s-au confruntat cu elanul criminal al autorităților de la Budapesta. Prigoana declanșată asupra evreilor în întreg spațiul controlat de Hitler și aliații săi n-avea cum să-i ignore pe cei din Bezidu Nou.
Sára, fiica familiei Kovács, interpretată fermecător de Bora Kiss, așază, printre scurte monologuri adresate direct publicului, ramele istorice ale conflictului pe care îl privim, vreme de 3 ore (incluzând 25 de minute de pauză), pe scenă. Aflăm, de la Sára cea lentă, blândă, luată la mișto, zâmbitoare și tristă ("Tu ce ai vrea să fii: unitariană sau evreică?" "Eu aș vrea să fiu iubită"), ce a fost și ce va fi în destinul micii populației a cărei reprezentată e familiei ei. Și tot despre destinul colectiv e vorba în cele câteva songuri cântate de masiva distribuție și de trupa de 5 minunați instrumentiști (2 viori, contrabas, percuții, saxofoane).
Lumânările dreptății are ceva din Scripcarul pe acoperiș și Familia Tót. Două texte clasice ale secolului 20, fundamentale, cu imensă priză în spațiul teatral maghiar și nu numai. Scriitura lui Csaba Székely, muzica lui Tibor Cári, decorurile Beátei Sós (construcții de lemn deschis la culoare, luminoase, lipsite de acoperișuri) și luminile lui Róbert Majoros mizează pe caracterul idilic al lumii apuse, pe buna conviețuire dintre etnii și confesiuni, pe lumina mieroasă a unor timpuri cvasi-paradisiace.
E o simplificare cu iz didactic și aura hollywoodiană, așa cum e, de altfel, întregul spectacol gândit de brașoveanul Aba Sebestyén. Ansamblul funcționează convingător, prestațiile actoricești pun fain în valoare individualitățile personajelor, nenumăratele scene comice captează sala, șuvoiul de emoții care se revarsă pe final e receptat din plin de spectatorii îmbujorați.
Din punct de vedere dramaturgic, există o oarecare problemă de credibilitate în ce privește opțiunile erotice ale fiului Sámuel Kovács (un Balázs Varga în excelentă formă), după cum, regizoral, e oarecum neclară scena dintre tatăl Mózes (János Henn) și Eva Demeter (Dorottya Nagy), cu rol major în amorsarea anumitor fapte. În același timp, se cuvin aplaudate soluțiile scriitoricești și regizorale privind caracterizarea social-politică a satului acelor vremuri și acelor timpuri. Ecourile Vizitei bătrânei doamne sunt inteligent filtrate, rafinate, adaptate specificului local și convingător puse în scenă de careul Dascăl (Ernő Galló redă tulburător convulsiile conștiinței personajului său) - Jude / Primar (Geréb Kálmán) - Preot catolic (László Zsolt Bartha) - Preot / Pastor unitarian (Csaba László). E drept, lucrurile se așază oarecum de la sine atunci când distribuția e condusă de o actriță de forța și capabilitatea de nuanțare ale lui Erzsébet B. Fülöp, cea care o transformă pe mama Márta Kovács în punctul fix al unei populații / povești în continuă mișcare.
Prin intermediul celor două personaje jandarm (Kónya al lui Gábor Tollas și Pintér al lui Miklós Levente Ördög), Csaba Székely ricanează cu istețime pe tema eternului derby română - maghiar, ca și pe alte sub-teme ce țin de mentalul colectiv. În același timp, personajul tinerei Gizella Demeter (Ramóna Gecse) și cel al căpitanului interpretat de Oszkár Meszesi ne reamintesc rolul vital pe care demnitatea și integritatea morală se cuvine să le aibă în sistemul de valori uman, în ciuda tuturor riscurilor.
Emoționant, haios și plin de empatie, Az igazság gyertyái / Lumânările dreptății e genul de spectacol pentru publicul larg, făcut cu meșteșug și bună energie, care reușește să transmită un mesaj și să provoace anumite gânduri fără a face concesii facilului sau a cădea în păcatul didacticismului.
(Foto: Pagina de FB a Teatrului Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 16 septembrie 2024 @ Sala Mare a Teatrului Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc, în cadrul Festivalului de teatru contemporan dráMA 15)