***
Áron Sárosi e un clovn despre care aflăm, în caietul-program, că poartă numele de Öcsi. Ádám Balázs e celălalt clovn, pe nume Medard. Öcsi e un fel de majordom în casa lui Medard. Sau e poate doar un prieten care vizitează un alt prieten și îl ajută cu diverse treburi: cu spălatul pe dinți, cu gătitul, cu adusul cafelei, cu pusul mesei. Și le face pe toate cu o singură mână.
It's easier if e un spectacol de teatru non-verbal / teatru-mișcare / pantomimă / teatru & circ, spuneți-i cum vreți. Independent în formă pură. Gândit, regizat, coregrafiat, scenografiat, interpretat de Áron Sárosi și Ádám Balázs, absolvenți, în vara lui 2024, ai studiilor de actorie teatru licență ale Facultății de Teatru și Film de la Universitatea Babeș - Bolyai (UBB). Cei doi sunt ajutați, din punct de vedere tehnic (lumini, sunet), de Ádám Ferencz și supervizați de Viktor Kozma Gábor, cadru didactic la UBB.
Medard e un bărbat în vârstă, rămas singur. Cum ziceam mai sus, Öcsi e un majordom, un prieten ori poate un samaritean care înțelege să-l ajute. Sau poate un înger? Sigur e un clovn. Adică cineva chitit să scoată un zâmbet de la ceilalți. Mai întâi, de la spectatori. Apoi, de la Medard. Mai ușor cu primii, mai greu cu partenerul de scenă. E morocănos. Taciturn. Însingurat. Adâncit în amintiri. Tânjind după ce a fost.
La răstimpuri, Medard face un pas în spatele celor două panouri care închipuie pereții casei și dansează cu un palton așezat pe un umeraș. Un reflector fixează cadrul. Paltonul e cel din tabloul intens luminat, așezat pe peretele din dreapta. La final, pe peretele din stânga, reflectorul va descoperi un alt tablou, de data asta înfățișând un halat ca cel pe care îl poartă Medard.
Când nu e plecat în trecut, stăpânul casei citește ziarul adus de un guest-star feminin care smulge aplauze și e, la rându-i, clovn. Chiar, poate că asta a fost cândva: clovn! Poate că cei doi au fost cândva colegi. Cine știe?
Ziarul se citește cu o alură de O noapte furtunoasă. Sau poate de Conu' Leonida față cu reacțiunea? Că tot vorbim de vârsta a treia, de o casă și așa mai departe. La etapa pus prânzul (cina?) & mâncat, se râde pe bază de masă mișcătoare și boabe de mazăre ca niște bile de loto. Goange, poante, farse jucate reciproc. Ca pe vremuri!
Apoi din nou muzica aceea Chopin-like, umerașul, paltonul, reflectorul, dansul. Tiptil, finalul. Pe care însoțitorul Öcsi îl însoțește cu un zâmbet larg și cald. De clovn. De Roberto Benigni. La vita chiar e bella!
(Foto: Pagina de FB a Teatrului Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 16 septembrie 2024 @ Sala Studio a Teatrului Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc, în cadrul Festivalului de teatru contemporan dráMA 15)