Teatru în mișcare - Orașul Paralel: Party în Elisabetin

O seară în compania trupei Teatrului Maghiar "Csiky Gergely" din Timișoara e o surpriză binefăcătoare, fortifiantă. Două seri consecutive petrecute cu acești excelenți actori sunt o confirmare a unor energii artistice colective puse în evidență de la un spectacol la altul. Mai întâi Pericles cu salba de scene ce te introduc în mirajul unui basm shakespearean adus în actualitate de regizorul britanic Philip Parr și apoi Orașul Paralel: Party în Elisabetin, explozie de imaginație creativă incitantă, generată de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan. Două piese dintr-un carusel de reprezentativitate teatrală mai presus de orice suspiciune, formule scenice demne de consemnat ca atare pentru insolitul și valoarea lor.

Spectacolul Orașul Paralel. Party în Elisabetin / A párhuzamos Város. Party Erzsébetvárosban nu a fost prezentat în premieră în 15 octombrie 2024, când l-am văzut, dar el poate deveni o premieră intimă de fiecare dată când un spectator alege una din cele cinci rute performative ale parcursului acțiunii, toate disponibile simultan, dar fiecare ducând spectatorul pe trasee diferite, dezvăluind părți diferite ale unei povești complexe. Proiectul a început în 2021 și s-a extins tentacular pe mai mulți ani, devenind o trilogie bine rodată în timp, cu portițe de improvizație la moment, agreate de public (alături de Orașul Paralel. Party în Elisabetin - 2023 stând Orașul paralel: Iosefin - 2021 și Orașul paralel: Fabric - 2022). Orice vizionare a Orașului Paralel mozaicat conceput reușește să ne scoată din plictisul zilelor noastre prin ieșiri virulente din stereotipiile arhicunoscute ale montărilor clasice. Totul e nou, șocant, irizant, acaparator. Unui teatru neconvențional de asemenea factură i s-ar cuveni o cronică neconvențională. Aceasta? În ce măsură?


Vii la spectacol pe stradă, pe trotuar (nu în sală) și rămâi blocat sau numai șocat. Nu știi la ce să te aștepți. Dar spectatorii sunt docili. Vor să se lase purtați, impresionați, duși de val. Și pe 15 octombrie 2024, valul se lasă așteptat. Iar pentru că pornirea pe traseul Edgár^[i] întârzie, încerc să intru în vorbă cu actorul Molnar András Csaba, Pericles bătrân din spectacolul anterior Pericles, care stă parțial ascuns după peretele de la intrarea în clădirea Facultății de Construcții din cadrul Universității Politehnice Timișoara. Dar nu-l pot aborda. E parte din spectacol și și-a intrat în rol. E deja Edgár, polițistul ce ne va purta după el (pe cei care am ales să-i aflăm povestea) pe coridoare, pe scări, prin săli de curs ale Universității, înapoi pe stradă, în hala "La Fundații", afară în curte, în igluurile luminate sau pe paleți, spre a ne simți omniprezenți, stăpâni pe ceea ce vedem și ni se oferă. Mișcarea zigzagată devine protagonist. Stil și prezență.

Pe coridoarele Universității, studente mirate, poate puțin speriate, se întreabă curioase ce se întâmplă în "casa" lor, văzând grupul intrus alergând dracu știe unde, eventual după... cai verzi pe pereți. Dar nu! Caii înhămați la căruța actorilor răspândiți pe traseu sunt verzi - adică ridicoli, absurzi - numai atunci când ratează ținta, obiectivul spre care sunt orientați. Nu e cazul aici! Ținta e învăluită în mister, e adevărat, dar devoalată treptat ca frânturi existențiale desprinse dintr-un colaj aflat sub observație. Intrând în sala de curs, aflăm imediat cu cine avem de a face. Edgár, elev de liceu, are frustrările lui. Doamna Feher, severă, îl scoate la tablă și pentru că nu știe lecția este dat afară din clasă, cu toate că Zsófi, colega sa, îl ajută să copieze. Când va ajunge matur, se va răzbuna. Iar Directorul care asistă la oră este, peste ani, Gheorgheni, colegul lui Edgár de la secția de poliție, cel ce va fi prins cu mâța în sac, adică furând drogurile capturate anterior. Și Edgár se va răzbuna și pe el. Halucinații trecute prin filtru psihanalitic. Și uite așa, treptat și subtil, subiectul prinde cheag de policier (adjectiv). Peca Ștefan împletește firele narative cu abilitate ca ele să fie credibile. Scenariu bine scris. Dar fără expansiunea în dimensiunea jocului alternativ, practicat la superlativ datorită regiei, povestea aceasta ar fi încăput cuminte într-o dramoletă subțire. Amploarea spectacolului este dată tocmai de supradimensionarea, fabuloasă aș zice, a documentației obținute din cele trei cartiere timișorene: Iosefin, Fabric, Elisabetin. Supradimensionare ce face din Orașul Paralel o experiență imersivă, o scufundare problematizată în memoria afectivă a orașului și o transpunere într-o altă realitate a personajelor devenite fictive prin magia Portalului ce va fi deschis în complicitate cu Robotul Leonid (Radu Lăzărescu). Acesta monitorizează cu exactitate matematică energia paraleliană activă a spectatorilor în "orașul paralel" al deliciilor și al cunoașterii de profundis. Sunt puse premisele unui Wonderland teatral veritabil.


Și acum e timpul ca firele narative să se întâlnească în hala "La Fundații" unde se anunță un mare party. Spectatorii din cele trei cartiere se întâlnesc aici, dar nu definitiv, pentru că mai pot alege variante ale subiectelor dezbătute sau intercalate, mai pot lua câte un pahar cu lichid opalin de la bar, plătit, bineînțeles, cu biluțele (roz sau albastre) primite la intrarea în fantasmagoria derutantă a spectacolului. Hala-atelier (nu teatral!) e amenajată ca scenă pentru un show interactiv. Marko Adzic (Max) și Hegyi Kincső (Lela) sunt gazdele show-ului de intermediere cu Portalul, dar și ei au problemele lor de cuplu ca fiecare (dezbătute afară, nu în lumina reflectoarelor). Secvențele de lume în fărâme sunt puse în mișcare treptat, până ce toți participanții sunt pătrunși de energia paraleliană eliberatoare. Se distribuie lista cu melodiile propuse pentru karaoke și câțiva curajoși și dornici să-și afirme calitățile artistice urcă pe scenă. E veselie mare la "party în Elisabetin", dar nu trebuie uitată, de pildă, povestea lui Viki și Martin dintr-un alt episod, reluat aici în igluul luminat, cu păpuși. Dependența de jocurile de noroc a lui Martin și evocarea momentelor revoluției cu insistența pe "punctul 8" al proclamației de la Timișoara este prezentată în variantă cu păpuși adorabil mânuite în Cortul Secretelor. Incisive sunt intervențiile barmaniței Maxi Miliana (Borbély B. Emilia) și de real dramatism dialogul dintre portarul János (Kiss Attila) și fosta dactilografă Beata (Lőrincz Rita), răvășiți de sentimente contradictorii.


Dar după certuri, supărări, vrăjeli și scandaluri, cuplurile se regăsesc și se reunesc ca într-un final shakespearean de comedie elisabetană. Fețele exultă bucuria (a actorilor și a spectatorilor), relaxare, muzică, dans, karaoke, bună dispoziție la discreția actanților redeveniți actori. Au fost deportați într-o altă dimensiune? Vibrații de lumini și culori derutante. Mișcare, multă mișcare. Regizoarea Ana Mărgineanu se lasă sedusă pe drept cuvânt de "adrenalina caruselului creativ". Noi împreună cu ea. Producătorul proiectului, Ionel Mărginean, s-a arătat impresionat de efervescența muncii actorilor și a spațiilor de joc multiplicate: "Și în camera asta intrăm și asta facem?", se întreba surprins, pentru a concluziona în final că poveștile paralele dezvoltate scenic "oferă un întreg" indubitabil, grandios, realizat cu talentul uriaș al actorilor. Concordia pune stăpânire pe toți. Maghiara și româna devin o limbă comună în care replicile se încrucișează firesc, fără fasoane, fără convenționalism steril, fără... Așa ceva numai în Timișoara este posibil, aș zice. Azi în Timișoara, mâine în toată țara. Vă amintiți? Arta unește, politica învrăjbește. Lecția asta trebuie învățată încă o dată și încă o dată. Mereu. Timișoara e un exemplu viu.


În ciuda intensei mediatizări, spectacolul își păstrează miza de mister necesară trezirii interesului vizionării / participării. Un spectacol marcant colectiv. Am asistat la un teatru în mișcare continuă, vertij cu ascendență spre vis și meditație. S-au mișcat în roluri complexe actori în stare să facă orice. Să cânte, să danseze, să facă acrobații. Cinste lor, actorilor: Marko Adzic - Max | Balázs Attila - Martin | Balló Helga - Șșșt | Bandi András-Zsolt- Gandolfini | Beatrice Tudor - Memo | Borbély B. Emília - Barmanița Maxi Miliana | Corina Dohanici - Margareta | Czüvek Loránd - Pierre | Erdős Bálint - Fanbase | Patricia Gavril - Păpușa | Mădălina Ghițescu - XO | Raluca Grumăzescu - Păpușara Paraleliană Oki | Hegyi Kincső - Lela | Olivera Iovanovici - Păpușara Paraleliană Doki | Jancsó Előd - Gee | Kiss Attila - János | Lajter Márkó Ernesztó - Kürtős | Raul Lăzărescu - IC 149/Leonid | Lőrincz Rita - Beáta | Lukács-György Szilárd - DJ Temptation | Magyari Etelka - Viki | Mihály Csongor - Parkour | Molnos András Csaba - Edgár | Octavia Petrișor - Tanti Dragu | Tokai Andrea - Unu/Prințesa | Vadász Bernadett - Rózsa (Rosa Speedway) | Vajda Boróka - Doi/Contesa | Vass Richárd - Petőfi.

Echipa realizatorilor, valoroasă în ansamblu, se compune din:
Regie: Ana Mărgineanu | Text: Peca Ștefan | Coregraf & Regizor asociat - Andreea Duță | Scenograf - Adrian Damian | Costume - Maria Dombrov | Păpuși - Bajko Attila & Foitik Karoly | Compozitor - Cári Tibor | Sound designer - Radu Racz | Video designer - Cristina Bodnărescu | Asistent regie - Sebastian Dobrescu | Regizor Tehnic - Bálint Előd & Kertész Éva | Imagine - Alexandru Măciucă | Grafică - Sergiu Lazin & Alecsandru Rad | Traducere Engleză - Peca Ștefan | Traducere Maghiară - Molnos András Csaba | Interviuri - Mona Cosma | Comunicare - Adina Palea | Interpret și consultant surzi - Angela Mate | Architectural light designer - Anda Maier | Lighting designer - Alin Popa | Producător - Ionel Mărginean | Asistent producție - Cristian Petruș, Dariana Pau & Călin Tănase.

Voci Rute: Lela (Hegyi Kincső) - RO/HU, Edgar (Molnos András Csaba) - RO/HU, Beata (Kiss Attila) - RO/HU, Caitlin Zoz - EN.
Inspirația pentru "Înainte să mor vreau să..." - Candy Chang. Regie și montaj promo & making of: Anca Berlogea.

Apropo. La intrare, am primit și eu un bilețel cu "Înainte să mor vreau să..." și am completat: "să beau o bere". Și am băut-o, încântat de ce am văzut și ce mi-a oferit trupa Teatrului Maghiar de Stat "Csiky Gergely" + colaboratorii externi reuniți într-un joc omogen, de înalt nivel profesional. Așa, să se știe!