Pentru că Party în Elisabetin invită la mai multe vizionări (fiecare spectator alege una dintre cele 5 rute performative disponibile simultan, fiecare rută având ca protagoniști unul sau mai multe personaje), pentru prima dată m-am rezumat la povestea fostei dactilografe Beáta (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Fabric). Urmând drumul poveștii acestui personaj, am început traseul din fața Bibliotecii UPT (Universitatea Politehnica din Timișoara, care este și partenerul acestui proiect, jucat de actorii Teatrului Maghiar de Stat din Timișoara și ai teatrului Merlin din Timișoara). Spectacolul / scenetele / rutele se joacă în limba maghiară, cu traducere în limba română. Și cum (dacă ești timișorean) n-ai cum să nu pricepi un pic de maghiară, m-am descurcat destul de bine în a urmări șirul poveștii, chiar și fără a apela la traducere. Paranteză în paranteză (cam cum se prezintă și această piesă), după cum vă spuneam, în ultima vreme nu prea mă aventurez în afara Elisabetinului (mi-e prea bine aici). În drumul prin cartier, pe drumurile cunoscute și familiare, cu ateliere de croitorie lângă ateliere de pielărie, lângă laboratoare, spitale, filiale de Academii, cafenele de specialitate, vecini care-și plimbă câinii în parcul Carmen Sylva, mă îndreptam înspre niște clădiri pe care le știam pe de rost, doar că nu intrasem niciodată în acele spații care păreau interzise. Pe principiul grădinilor interioare, porțile atelierelor de la Electro se deschideau în fața noastră ca niște portaluri către o altă dimensiune a cartierului: o dimensiune paralelă. Ceva ce pot să recunosc că mă interesează, metafizic vorbind (smiley face:)
În plus, am primit câteva indicii / sfaturi / reguli ale jocului:
"Reguli pentru party:
1. Îmbracă-te funky! Și include măcar un element roz sau albastru în costum.
2. Poartă încălțăminte super confortabilă! Vei avea de mers, în unele cazuri, în jur de 500 de metri. De asemenea, vei urca scări, te vei mișca prin spațiu. Lasă tocurile acasă. Party-ul nostru e uber casual.
3. Vino cu telefonul încărcat. Și o pereche de căști, dacă se poate. Vei avea de scanat QR Code-uri care îți vor oferi o poveste audio. Noi nu oferim telefoane, ar fi chiar super lame.
4. Poți face fotografii, Story-uri pe Insta, TikTok-uri și orice alt tip de social media. Nu suntem un teatru boring. Ai libertate! Dar dă-ne un tag @orasulparalel"
Nu chiar pregătită, am intrat în joc, deci, după sfaturile regizoarei Ana Mărgineanu de a plonja "într-o lume paralelă, plină de portaluri" și scenete. Urmând-o pe Beáta (personajul-ghid al rutei pe care o alesesem), ajung să particip la tot felul de "atracții" ca Jocul Vieții (un fel de board game cu maximum 6 jucători, dirijat de Prințesa și Contesa - personaje jucate de actori ai Teatrului Maghiar - în care cel mai bun participant va câștiga un domeniu nobiliar). N-am participat la Jocul Vieții, dar am reușit să asist în acel spațiu intim ca și cum aș fi accesat pagina unui site web în care la fiecare click se deschid mai multe și mai multe ferestre. Mai apoi, la Cortul Secretelor, m-am intersectat cu păpușara paraleliană Lela (care știe să dezvăluie secretele Orașului Paralel cu povești din cartierele istorice ale Timișoarei: Iosefin, Fabric și Elisabetin), am trecut prin pasajul Pădurea Șoaptelor (pădurea unde se vorbește numai în șoaptă), m-am intersectat cu ruta polițistului Edgár (unul dintre personajele secundare din Orașul Paralel: Iosefin), influencera surdă XO și cu membrii Lela Crew de la Portal, ajungând în Labirintul Oglinzilor și căutând Omul Paralel, punându-mi o dorință la Fântâna Timpului, ajungând în căutarea Sensului în Oceanul Continuității și poposind pe Tărâmul Dorințelor, pe drumul împlinirii celei mai arzătoare dorințe. O nebunie de spectacol, ce mai!
N-am înțeles ce mi se întâmplase atunci când cele trei ore de spectacol / joc / performance / poveste se încheiaseră. Încă într-o inerție amețitoare, parcă ieșisem dintr-un joc video (eu, care nu joc niciodată jocuri video:), din care singura ieșire se putea realiza prin forța centrifugă a voinței. Puțin amețită de luminile labirintului, oglinzile din pădurea șoaptelor, fumul spectacolului de la party, plec către casă pe același drum pe care pornisem cu personajul Beáta. De data asta nu către party, ci către micul apartament din Elisabetin. Orașul paralel își făcuse efectul: vedeam personaje peste tot în cartier. Eram unul dintre ele. Până la următoarea rută... Jocul vieții continuă. Click și start!
Mai multe despre concept:
Orașul Paralel: Party în Elisabetin încheie trilogia Orașul Paralel creată de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan. Un Wonderland teatral imersiv, Orașul Paralel: Party în Elisabetin invită la multiple vizionări, spectatorii putând să aleagă, la fiecare reprezentație, una dintre cele 5 rute performative disponibile.
Spectacolele Orașul Paralel (Iosefin, Fabric și Party în Elisabetin) sunt parte a proiectului Dileme Urbane: Orașul Paralel dezvoltat de Asociația Culturală Diogene și Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely", în coproducție cu Teatrul pentru Copii și Tineret "Merlin", Teatrul German de Stat Timișoara, cu sprijinul Universității Politehnica Timișoara, Societății de Transport Public Timișoara, Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători Timișoara, Centrului Reformat Noul Mileniu Timișoara, Teatrului Thespis, PopUp Theatrics, Facultății de Muzică și Teatru (UVT), LOGS, Josefin Pub, Nokia și alții.
Proiectul face parte din Programul Cultural Național "Timișoara - Capitală Europeană a Culturii în 2023" și este finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.