Periodic, mă las ademenit de splendorile Timișoarei. Viața nocturnă a orașului, care pulsează aici firesc, fastuos, în perimetrul central, îți poate umple nopțile precum cele din 12 - 13 octombrie 2024, cu ediția 14 a celor 25 de ore de teatru non-stop, apoi poți urmări, așa cum am făcut eu, spectacolele Teatrului Maghiar "Csiky Gergely" Pericles (în sala teatrului) și Orașul Paralel: Party în Elisabetin (în clădirea Facultății de Construcții). A venit rândul, în cronologia mea personală, la Blueprint of Being (sub arcadele Bastionului). Ultimele două spectacole-experimente propun o formulă pronunțat novatoare de "cufundare în ființa ta", ceea ce mă face să cred că la Timișoara se poartă teatrul imersiv. Ambele propun o accentuată experiență imersivă, metodă de adâncire în propria ființă, de transpunere a spectatorului într-un alt loc, într-o altă realitate, spre a-și defini personalitatea, emotivitatea și calitățile volitive. După această călătorie prin labirintul emoțiilor, strategic efect de mise en abîme conceput de trupa Teatrului Senzorial condusă de Sebastian Dobrescu, iluminările din dimineața următoare tind să-și devoaleze esențele într-un evantai de impresii.
Implicată în viața culturală a comunității, trupa Teatrului Senzorial Labirint (TSL) activează cu 20 de actori voluntari (număr variabil, desigur) de mai bine de zece ani. Desigur, experiența "teatrală" cu rol terapeutic are în vedere participanți tineri, sensibili, curioși, de o anume formație intelectuală, dispuși să parcurgă traseul cunoașterii de noapte. Căci tentația labirintului e pătrunderea în noaptea conștiinței, a căutărilor, a senzațiilor, a mirajelor. Și dacă mirajul e apanajul artei scenei, "călătoria inițiatică" pregătită de tinerii actori ca plutire în imponderabila realitate, debordează de miracole, de surprize, de uimiri. Actorii interpreți știu să provoace misterul, să-l întrețină la cote înalte de percepție senzorială, vizuală și olfactivă. Plimbarea pe coridoarele înguste, negre, întunecoase în sine, devine frisonantă. Întâlnirile se multiplică treptat în prezențe variate, șocante. Nici vorbă să fii spectator pasiv. Comoditatea e alungată din program. Labirintul e plin de mișcare, de taine, muzica sferelor te învăluie. Actorii te provoacă. Simți că devii personaj într-un mozaic de secvențe-scene bizare. Personaj ca într-un reel cu conținut inițiatic. Se cere mult de la tine. Ba chiar să-ți diseci trăirile, convingerile, personalitatea. Totul la vedere, pe față, fără trucuri, fără reticențe. Radiografierea emoțiilor, a cunoștințelor, a amintirilor. Devii actant în spectacol. Actantul unui curs existențial supus analizei. Și întâlnirile de taină se succed aleatoriu.
Un savant subțire, cu pleată de Newton și fizionomie de artist dalinian, ieșit dintr-un posibil "secol al luminilor", costumat adecvat, în mătăsuri fine, vorbește din spatele unui fel de "secretair á l'epoque" și te atrage în frazeologia științifică despre univers și cunoaștere, despre real, normal și paranormal, până ce scoți pe gură relatări despre fapte bizare, inexplicabile, din biografia ta. Secvențele se leagă într-un fir al Ariadnei, depănat de o parcă (masculină) intransigentă și iscoditoare. O oglindă agresivă te respinge, altele îți alungesc hidos formele trupului ca la bâlci sau circ. Vezi cât de caraghios poți părea în ochii altora și ce trebuie să faci ca să-ți păstrezi ținuta demnă în fața semenilor. O colocatară, privind spre ferestrele blocului de vizavi, îți spune povestea fiecărei familii, frânturi din viața cotidiană a comunității. Jocul de tarot are rolul lui în aceste previziuni emoționale. O nevăzătoare ce se ajută de un câine ca să se deplaseze pe străzi te atrage în zona sincerităților absolute, dincolo de banalitatea aparențelor. Trezit brusc la duritatea adevărului, parcă-l auzi pe Voltaire șoptindu-ți la ureche Fericirea este un vis, durerea este reală.
Dar punctul culminant al acestei călătorii fantastice e atins în momentul când ești legat la ochi și purtat de mâini grijulii... în plin mister. Despre acest episod al călătoriei nu voi sufla însă niciun cuvânt.
Sfaturi pentru participanții la acest experiment teatral cu efect psihoterapeutic: Lăsați-vă purtați de aceste mâini fragile! Lăsați-vă interogați, chiar dacă întrebările vi se par brutale. Poate vă vor da lacrimile, poate veți exulta trăind experiențe sub cupola farmecelor magice. Întrebările vă vor răscoli sufletul, dar vă vor ajuta să vă cunoașteți mai bine. Adevărată cunoaștere de noapte.
Comunitatea de actori voluntari, care execută în mod profesionist aceste exerciții dramaturgice, merită toată lauda. De asemenea, cei ce au realizat impresionantul decor împletind, printre altele, firele de sfoară într-o rețea simbolică de apropiere-îndepărtare de centrul cercetării sensului locuirii în orizontul misterului, propriu ființei umane. Munca în colectiv a trupei a fost savurată târziu în noapte prin citirea impresiilor notate în "caietul de aur" al teatrului de participanții la experiment în acea zi. Întreținere colocvială cu râs, aprecieri și voie bună.
Teatrul Senzorial Timișoara
Blueprint of Being
Regie - Sebastian Dobrescu, alături de Iwan Brioc, inițiatorul metodei numite Teatru Senzorial Labirint.
Scenografie - Ilie Duță, Tsvetelina Angelova, Dorian Bolca, Maria Dombrov
Coloană sonoră - Claudiu Urse / Asistent regizor - Alexandru Romescu
Echipă artistică - Oana Talida, Sebastian Dobrescu, Ionuț Șerban, Sebastian Gherman, Simona Smultea, Iulia Ban, Simona Șerbănescu, Mihaela Vechiu, David Anthony Christian, Elena Vremi, Giulia Andronache, Georgiana Rădulescu, Alexandru Șot, Stefania Roșu, Emanuel Țanțagoi, Tudor Călin Teodoresc, Sarah Stăvaru, Afina Popa, Bachir Banjak, Andreea Sărăndan, Mara Bordea.