Pusă pe fugă (doar, hei, ăsta e ritmul capitalismului), ajung la zidurile Bastionului ca la un templu bizantin. Cărămiziul cărămizilor, galbenul frunzelor și un soare de început de noiembrie, de ziua morților. Nimic de Halloween. Generația mea nu recunoaște acel Trick or Treat (too much tricking then, in the 80's), deci m-am bucurat că nimic nu amintea de dovleci și forme "înspăimântătoare" în spațiul ante Labirintului. Un pian cu coadă scurtă, câteva lămpi cu lumină difuză și prăjituri de casă și am impresia bizară că cineva îmi înscenase o mică regresie în spațiul copilăriei. Mă înșelasem. Nimeni nu mă așteptase în special pe mine. Vorba personajului din Oglindă (unul / una dintre personajele din Labirint): "Stai liniștită. Nimeni nu te observă. Acum poți pleca." Bam! Dar să revin la acel spațiu ante Labirint. Vedeam cortinele negre și auzeam ceva voci de după negrul textilelor. Mă așez pe canapeaua de "epocă" și mă pun să dau un scroll pe Instagram. Iată cele infinite televizoare de care vorbise personajul din spațiul Fizicii Cuantice (alt personaj din Labirint. Primul): ferestrele de Instagram, Feed-ul care te hrănește din spatele gratiilor algoritmice din Facebook și câte o știre pierdută despre dezastre climatice dintr-o aplicație de genul Biziday. Cam așa m-a surprins vocea din spatele personajului care ne primise ca într-un fel de antreu La țigănci (#GenZ, mai știți, poate, acea nuvelă fantastică din care ați dat Bac-ul la Română), înainte să ne propulsăm pe o traiectorie intergalactică, chiar acolo, într-un zid de cetate.
Un trip fără droguri, o experiență extrasenzorială fără șamani, într-un spațiu în care distanța dintre două puncte înseamnă să aplici teoria câmpului cuantic. Eram puțin și în Castelul lui Kafka și puțin în Cireșarii (Gen Z, #notforyou) și poate în aplicațiile din IPhone-ul de care mă puteam dezlipi doar în momentele de uitare (știați că din ceva studii de marketing la întrebarea Cărui brand i-ați simți lipsa? Majoritatea răspunsurilor au fost Apple. Vorba lui Kotler - părintele marketingului contemporan - it's always Apple). Așa că făceam și eu asocieri cu ce cunoșteam: teoriile câmpului cuantic, o combinație de Mahabharata, alte idei New Age și o constantă senzație de prezență. Eram atentă la tot ce se întâmpla. Doar începea să fie vorba de mine. Așa că ajung să mă plimb singură prin labirint, ajungând să vorbesc despre ecolocație cu un personaj care își pierduse vederea și care mă putea ghici după vocea și forma mâinilor, cu o doamnă care-mi citise în cărți de Tarot, cu o Oglindă în care se oglindea propriul narcisism naiv, o poveste despre "viețile altora" (Das Leben der Anderen #GenZ #mustwatch) și Good bye, Lenin! (asta era de la mine, fără legătura. Sau, poate?). Și ajung în spațiul copilăriei, unde legată la ochi sunt ghidată să apuc texturi, fire de mohair, trăiri uitate și "o insuportabilă lejeritate a ființei" (#MilanKundera) care mă ghidează întru ieșirea din Labirint. "Renasc" în acorduri de pian ușor dezacordat. Îmi amintesc că sunt bine... j'suis bien, j'suis bien. Pășind în afara Labirintului, dau de fețe relaxate și pașnice. Și într-o atmosferă de post-terapie, post-ceremonie, post-sesiune de yoga, pășesc către lumina de după zidurile Cetății. Orașul ăsta e tot mai bun cu mine. Mă urc pe bicicleta inscripționată cu sehr Gut (#deutsch), dând la o parte frunzele cu formula lui Euler pentru distribuția de viteze, ajungând înapoi la microcosmosul de la Bază.
Formula Labirintului a funcționat. #RECOMAND
Despre Blueprint of Being
Blueprint of Being este un spectacol al Teatrului Senzorial care invită publicul într-un experiment cu valențe artistice, sociale, cât și filozofice. Prin intermediul acestui eveniment performativ care cuprinde teatru imersiv, teatru de promenadă și teatru senzorial labirint, participanții sunt călăuziți într-o serie de experiențe inedite. Tema principală a spectacolului îmbină știința cu filozofiile estice și pornește de la cercetări din fizica cuantică, care sugerează o natură a realității mult diferită de cea cu care suntem obișnuiți. De asemenea, spectacolul are structura unui traseu inițiatic și imersiv, cu momente interactive aduse la viață de către trupa de actori a Teatrului Senzorial. Decorul spectacolului este compus din două instalații imersive construite de către grupul de artiști locali Nava C2 - Ilie Duță, Dorian Bolca, Tsvetelina Angelova. Regia spectacolului este semnată de Sebastian Dobrescu, președintele Teatrului Senzorial, alături de Iwan Brioc, inițiatorul metodei numite Teatru Senzorial Labirint (www.teatrusenzorial.ro)
Proiectul "Blueprint of Being - stagiune de Teatru Senzorial Labirint" este organizat de Asociația Teatrul Experimental Senzorial și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
Parteneri: Teatrul Maghiar Csiky Gergely Timișoara, Nava C2, Fundația Județeană pentru Tineret Timiș, Casa de Cultură a Studenților Timișoara, House of European Institutes, Decopertat, OSUT, DGASPC, Liceul Iris, Asociația Ceva de Spus.