Romanul Simonei Goșu Stela a prins carne pe scena Teatrului Nottara în spectacolul omonim, în regia Gianinei Cărbunariu. Spectacolul o are drept nucleu pe protagonista Stela - fost lucrător comercial multifuncțional într-un depozit de carte, actualmente menajeră în câteva case de oameni înstăriți -, interpretată la superlativ de actrița Ada Navrot. Ascunsă în umbra rolurilor sale de soție, mamă, menajeră, ea știe că este mai mult decât o femeie care îi deservește pe ceilalți. Stela emană un optimism și o energie molipsitoare, dar totuși ceva trădează melancolia tăinuită în sufletul ei. Spectacolul este orchestrat sub forma unei repetiții, în care lipsesc actori, iar cei prezenți compensează jucând și părți ale celorlalte personaje. Actorii se pregătesc de premieră, Stela și Mircea (soțul, sufleor la Nottara, jucat de Alexandru Jitea), se pregătesc și ei să meargă la premieră. O dramatizare înrămată de altă dramatizare cuprind atât problemele teatrului românesc, contextul social-politic al anului 2018, dar și intimitatea multiplelor case bucureștene.
Contextul e al anului 2018, în săptămâna în care urma referendumul pentru familie. Toate discuțiile duc subtil spre acest subiect, unii îl evită, iar alții se poziționează ferm cu privire la vot. Dar cert e că ura și frica cresc în mod hotărât în acea săptămână. Stela se află în epicentrul mai multor drame familiale, ascultând, participând și chiar fiind mediator în conflicte din casele în care lucrează. Însă este în permanență urmărită de drama familiei sale: pierderea casei, iar într-un plan secundar, înstrăinarea fiicei. Lăcră' (Mihaela Subțirică), fiica mai mare plecată la Londra printr-un program de schimb pentru studenți, care nu s-a mai întors de mai bine de o decadă, este vocea regretelor Stelei. Când nu se gândește la casă, Stela se gândește la Lăcră'. Lipsa de comunicare este factorul prezent în toate familiile din spectacol, încrederea se prăbușește, iar oamenii pierd conexiunea care îi unea în trecut. Plimbându-se toată săptămâna prin case de aristocrați wanna be, Stela constată cu naivitate: și cei bogați sunt nefericiți.
Spectacolul prezintă o multitudine de personaje și tipologii: Roxana (Isabela Neamțu) și Ligia (Luminița Erga) - femei de succes pe plan profesional, ambiționate de ideea confortului adus de bani, Andreea (Sorina Ștefănescu) care își dorește să petreacă mai mult timp cu fiicele sale și să câștige din meditațiile de acasă, Ana (Teo Dincă) studenta la IT la Londra, care și-ar dori de fapt să studieze filosofia sau psihologia în România (urmărită din sală de încă o Ana care studiază filosofia). Dar mă tot gândesc la Stela. La sensibilitatea și senzualitatea cu care își retrăiește dragostea față de soț, pe notele melodiei Sarà perché ti amo (interpretată vocal și la chitară de Manu, adică Ștefan Radu), dar și la metodele ei îndoielnice de parenting, la deciziile pe care le-a luat în locul lui Manu, de frica să nu îl piardă ca pe sora lui mai mare. Relația dintre mamă și fiică este minuțios explorată pe mai multe planuri ale spectacolului, însă cea mai dureroasă rămâne a fi relația dintre Stela și Lăcră'. Cuvântul mama își pierde semnificativ valoarea, iar toate lucrurile spuse și nespuse se reflectă retroactiv asupra celor două.
Stela de la Teatrul Nottara colecționează o serie de momente calde, dar te lasă cu o nostalgie a unui loc care nu mai există, în care te vei întoarce iar și iar până vei înțelege că nu-ți mai aparține și că nu mai poate fi numit acasă. Avea dreptate Tolstoi când scria că fiecare familie nefericită este nefericită în felul său propriu.
(foto: Sabina Costinel)