Călătorii-investigatori-artiști: Peca Ștefan, subsemnatul, cunoscut în general ca dramaturg (deși în contextul singular al acestei călătorii voi putea fi văzut și ca performer al propriului text) și Cinty Ionescu, cunoscută în general ca artistă video, multidisciplinară. Eu și Cinty avem o colaborare care începe undeva prin anul 2010. Ea s-a amplificat în momentul în care am co-fondat, alături de actorul Laurențiu Bănescu, Asociația Narative în martie 2024. Cu toate astea este prima dată când vom apărea împreună pe o scenă și prima dată când vom documenta video o astfel de călătorie. În spatele nostru - acasă - se află o echipă întreagă de lucrători culturali, experți în comunicare, artiști. (Îi găsiți aici.)
Echipamentul include câteva laptopuri, camere de filmat, sunet mobil, trepieduri, acumulatori, controllere, cabluri, creion și hârtie. Avem și bagaje chiar, deși destul de minimale. Și ne deplasăm într-o singură mașină, pe motorină.
Premisa călătoriei: eu și Cinty ne simțim, din diferite motive, deconectați de scena performativă românească. Întrebarea dramatică: Vom reuși reconectarea în decursul acestui periplu?
Călătoria începe în săptămâna de dinainte de Paște și se termină în prima parte a lunii iunie. (Pe parcursul călătoriei au loc - printre altele - și cele două tururi ale alegerilor prezidențiale refăcute.) Itinerariul are opriri în diferite puncte pe harta teatrală a României. În fiecare dintre aceste puncte noi, călătorii, ne vom intersecta cu oameni cu care avem deja o conexiune: fie personală, fie ca istorie de lucru, fie ca similitudine de viziune, abordare sau etică profesională, fie pur și simplu o admirație mutuală. Liantul este curiozitatea despre viziunea și practica acestor oameni pe scenele performative în care activează dar și despre relația cu publicurile lor. Gazdele noastre fie au creat, fie sunt legați de spații sau instituții în care încearcă să facă lucrurile bine. Într-un mod mai profund însă sunt constructori sau consolidatori de comunități. Unele povești sunt despre succes managerial, altele despre reziliență și persistență, altele despre eșec și noi începuturi. În toate poveștile ne interesează visul originar de la care s-a pornit și care ar fi visul posibil în contextul românesc din foarte tulburele 2025. Ne interesează, de asemenea, narativele care-i preocupă - pe ei și spectatorii lor. Și ne mai interesează și să reanalizăm contractul teatral (de cele mai multe ori nescris) dintre părțile implicate: public - creatori - instituții de artele spectacolului.
Pretextul acestei călătorii - cred că îi putem zice și road trip teatral - e un turneu cu 2025: Nouameapiesă? O nouă versiune, major regândită, a unui text de-al meu inițial numit Nouameapiesă? Forma textului este una de pseudoprelegere interactivă, unde interacțiunea este însă neintruzivă, relaxată, ludică. Încă din concept, textul își propune evoluția și transformarea în funcție de fiecare întâlnire cu un public.
"Am scris inițial textul ăsta prin 2020. Primul draft chiar înainte de pandemie. Îl gândisem inițial să se-ntâmple într-o sală, cu oameni, exact ca asta în care ne aflăm. Dar din cauza pandemiei, am ajuns să fac pseudoprelegerea de la mine de-acasă, online, pe Zoom. Asta de la sfârșitul lui 2020 și pe parcursul lui 2021. De fiecare dată se mai dezvolta un pic, în funcție pe feedback-ul primit de la public, într-un fel ca la standup. După care am făcut Covid, a trebuit să mă opresc, am intrat pe un tratament cronic. Când mi-am mai revenit am testat-o și offline, de câteva ori, în București, la Green Hours și la Podul, la festivalul ȘI de la 2 mai, la Berlin în engleză. Și textul a tot evoluat și a evoluat până ce s-a transformat în ceva nou. 2025. The Next Level."
Un posibil sinopsis ar suna cam așa: Peca își pune cele mai dificile întrebări, în timp ce descrie noua lui piesă care ar fi putut să înceapă pe scenă. Publicul îi devine partener în schimbarea subiectului și îmbunătățirea textului, interacțiunile rămânând relaxate și neintruzive, în timp ce artista Cinty Ionescu creează video live în timp real. Treptat se ajunge de la pitchuri de piese inspirate din subiecte puternice din realitate la adaptări maximaliste după jocuri video, seriale Netflix sau opera lui Dante. (Pseudo) prelegerea (inter)activă, plină de umor și imaginație se transformă într-un spectacol în sine, o meditație dezarmant de onestă asupra contractului nescris dintre spectatori, autor și teatru, care ascunde o poveste personală tulburătoare.
Povestea personală tulburătoare poate fi descoperită venind la teatru într-unul din orașele în care prezentăm, în premieră, 2025: Nouameapiesă?
Itinerariul propriu-zis al spectacolelor va începe pe 17 aprilie 2025 la Câmpulung, în Convivial, un spațiu care desfășoară evenimente culturale și educaționale într-un oraș care nu are un teatru.
Pe 23 aprilie 2025 vom veni în București la Centrul de Teatru Educațional Replika, care își celebrează un deceniu de existență. Replika este un model excelent de teatru educațional independent care și-a propus încă de la înființare să ofere un teatru accesibil, gratuit comunităților care nu-și permit neapărat un bilet la spectacole.
După primul tur al alegerilor prezidențiale ne vom pune din nou la drum. Prima dată poposim la Târgu Mureș, pe 9 mai 2025, la 3g HUB. 3 g HUB este unul dintre spațiile care duce mai departe teatrul independent într-un oraș cu o comunitate teatrală efervescentă și o tradiție foarte bogată.
Ne vom deplasa apoi la Cluj, la Reactor de creație și experiment pe 13 mai 2025. Reactor-ul împlinește și el un deceniu de activitate și își propune, la fel ca Replika să ofere un teatru accesibil financiar publicului său, deși păstrând o zonă de subiecte care abordează și comentează realitatea imediată. Spectacolele lor au de cele mai multe ori la bază texte noi și formate performative curajoase.
Urcăm pe hartă până la Teatrul de Nord Satu Mare, pe 21 mai 2025. Acesta este un alt teatru extrem de activ pe scena românească care s-a reinventat într-o formulă care susține creația de texte noi și o relație susținută cu comunitatea locală.
Pe 23 mai 2025 coborâm în Vest, la Timișoara, la AUĂLEU, una dintre trupele independente cele mai reziliente din teatrul românesc. În jurul AUĂLEU și Scârț Loc Lejer s-a format un adevărat fenomen local. Tot acolo a apărut deja celebrul Muzeu al Consumatorului Comunist. Anul acesta AUĂLEU celebrează 20 de ani de existență și, printre altele, inaugurează o nouă sală, în pod.
Pe 30 mai 2025 ajungem la Teatrul Andrei Mureșanu (TAM) din Sfântu Gheorghe. Într-un oraș cu populație majoritar de etnie maghiară, TAM este un teatru care se ghidează după principii extrem de moderne și un exemplu de management de succes.
Pe 3 iunie 2025 vom ajunge la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, un loc cu o tradiție de experiment, o pepinieră de actori și regizori care s-au consacrat apoi ca nume esențiale pe scena românească. Dar e și un teatru cu o structură modernă, conectat la nivel european.
Penultima oprire va fi la Teatrul GONG, din Sibiu, pe 5 iunie 2025. Un spațiu și o abordare de management care produce spectacole pentru copii și tineret într-o paradigmă updatată la nevoile prezentului.
Și finalizăm pe 9 iunie 2025, la Teatrul Masca, din București.
Pe parcursul călătoriei noastre căutăm povești adevărate (și deloc reinventate) despre oamenii din spatele acestor spații, oameni cu care vom purta discuții pe cameră. Cu mulți m-am intersectat, de la începuturile mele pe scena profesionistă în 2002 și până în prezent. Cu mulți s-a intersectat și Cinty în cele peste 40 de proiecte teatrale la care a lucrat. La finalul călătoriei sperăm ca această hartă subiectivă să constituie nu numai un instantaneu al scenelor din țară, dar și un material de arhivă pe care-l vom face disponibil public, prin diferite metode.
La fel de interesant cred însă e faptul că imediat după fiecare spectacol dialogul și temele din 2025: Nouameapiesă? continuă. Într-un format ludic, testat în premieră absolută, reprezentanți ai echipei teatrului sunt invitați și ei pe scenă, alături de noi. Discuția-joc își propune să redefinească - mai în glumă dar și foarte în serios - contractul teatral. Printr-o suită de alegeri și challenge-uri creative o să încercăm să găsim împreună cu spectatorii răspunsuri la diferite întrebări. Dintre ele:
Cum putem redefini într-un parteneriat corect contractul nescris între teatre, creatori și public? Ce mai face teatrul în 2025 și ce ne mai poate oferi? Ce putem oferi noi teatrului? Cum ar arăta un teatru al viitorului, un teatru în care ne putem simți reprezentați? Și care ar fi formula ideală de susținere viabilă pentru un teatru al viitorului?
Acest format de discuție post-spectacol va evolua și se va transforma după fiecare nouă întâlnire. Perspectiva spectatorilor locali este punctul central de interes al discuțiilor-joc, în contextul general reliefat de Barometrele de consum cultural care ne spun constant că distanța între publicul general și teatru se tot adâncește.
Opririle noastre nu vor fi numai în orașe în care susținem performance-ul. În Iași, de exemplu, unde ar fi trebuit inițial și să avem un spectacol, la Teatru FIX, scena independentă suferă în condiții foarte vitrege, spre deosebire de orașe mari similare, precum Cluj sau Timișoara. Și acolo ne vom opri să documentăm această poveste.
În Târgu Lăpuș poposim dintr-un cu totul alt motiv. Un atelier de storytelling participativ pentru adolescenți la recentul înființat Centru de Creativitate pentru Copii și Adolescenți - stART. O inițiativă admirabilă a Asociației Sub Stejar, care de câțiva ani face niște lucruri fantastice în Lăpuș. Un model care mie mi se pare că ar trebui să inspire - ca și alte programe ale unor spații în care vom ajunge - de la inițiative particulare similare până la strategia Ministerului Educației.
Și că tot am ajuns la partea legată de educație: vom susține și o serie de ateliere de storytelling participativ cu studenții din patru dintre orașele unde ne vom opri. Sunt patru universități importante de profil din țară: Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" (UNATC) București, Universitatea de Arte din Târgu Mureș (UAT), Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) - Facultatea de Teatru și Film, Cluj, Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest (UVT) Timișoara.
Construite ca un chestionar interactiv, atelierele propun diferite exerciții care conduc la definirea și explorarea unui proiect de performance participativ, plecând de la teme personale, întrebări urgente, dileme ideatice și traducerea acestora în diferite posibile structuri dramatice participative.
Dincolo de atelierele în sine, ne interesează să descoperim perspectiva studenților și a profesorilor lor - ce planuri și vise se înfiripează, care e imaginea studenților despre scena pentru care se pregătesc, dar și unde se întâlnesc programa, școala și realitatea din teren.
Procesul de documentare al întregii călătorii va avea două rezultate, cel puțin. Unul dintre ele va fi un serial online - Narative în Km2025 (se citește Narative în kilometri la puterea 2025) pe care-l veți putea urmări pe pagina Narative, dar și aici, pe LiterNet unde îl vom însoți de câteva materiale create în exclusivitate, într-un jurnal de drum care va conține note și impresii din fiecare experiență, pe lângă imagini inedite.
Al doilea rezultat va fi o emisiune-serial, creată în parteneriat cu TVR la care vom începe să lucrăm în a doua parte a anului.
Drumul e lung, călătoria sunt sigur că va fi extrem de interesantă. Vă invităm să ne fiți alături! Și să alegeți Narative.
Pe curând,
Peca
Narative și intersecții performative este un proiect al Asociației Narative co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Acest proiect nu reprezintă neapărat poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabil pentru conținutul proiectului sau pentru modul în care rezultatele sale pot fi utilizate. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.