Jurnal de drum (I) - Narative și intersecții performative, 2025

Am scris aici un overview despre traseul Narative și intersecții performative, în care promiteam și un jurnal de drum, mai mult sau mai puțin atipic.


03 aprilie 2025
Începem cu un moment dramatic. Teatrul de Stat din Constanța ne anunță că renovarea sălii mari va continua dincolo de ce era preconizat. Spectacolul nostru programat pe 29 aprilie 2025 nu mai poate să se întâmple, dat fiind că ei sunt forțați să-și mute premiera la sala studio. Data alternativă pe care ne-o oferă se suprapune cu ce avem deja programat la Teatrul Gong din Sibiu. Cu zece zile înainte de începerea turneului pierdem unul dintre partenerii importanți.

04 aprilie 2025
Gabriel Kirmaier, a cărui muzică o vom folosi pentru serialul nostru online Narative în Km²⁰²⁵, mă invită la deschiderea unui nou spațiu performativ din București, Mostra Space. Văd performance-ul Covor Plante Poezie. E un spațiu extrem de cald și primitor, într-o casă veche de pe Căderea Bastiliei. Cu el încep lista de recomandări din acest jurnal. Mostra are inclusiv un manifest pe care vă recomand să-l citiți. Și vă recomand, bineînțeles, să le treceți pragul.

05 aprilie 2025
A doua recomandare urmează mai repede decât mă așteptam. Mara Bugarin mă cheamă la Toto, de la Teatrul Masca, prezentat în cadrul Festivalului Internațional de Joc și Joacă. Ideea festivalului în sine mi se pare extraordinară, se pupă perfect cu tot ce explorez și eu în storytelling-ul participativ.

Rămân tulburat de spectacolul regizat de Bobi Pricop, care e foarte emoționant și perfect tehnic. Dar redescopăr și noul spațiu Masca. Teatrul s-a reinventat total, visează la schimbare (și asta se poate desprinde și din felul în care arată identitatea vizuală semnată de George Roșu), va celebra 35 de ani de existență în curând, e un teatru de stat de cartier. Au inclusiv un program pentru seniori, ceea ce mă cucerește total. Îi scriu Catincăi Drăgănescu a doua zi cu întrebarea dacă am putea să includem Masca pe harta noastră performativă.

07 aprilie 2025
Primesc un mesaj. Catincăi îi place ideea. Am găsit locul perfect unde vom avea finalul turneului și mă bucur enorm că putem include echipa lor în documentarea noastră subiectivă despre scenele din România care încearcă să facă lucrurile altfel.

10 aprilie 2025
Emoții mari. Primele filmări în București. Testăm echipamentul, sperăm că totul va ieși cum trebuie pe cameră și pe sunet.

Oigăn se urcă la noi în mașină. Eram fanul lui de pe vremea când Kumm și Urma poposeau des prin Green Hours. În 2024 ne-am reintersectat când a avut un concert la Convivial, în Câmpulung, cu show-ul lui Singur printre Loopi. Pe la începutul lui 2025 Narative a primit câteva din înregistrările (încă nemasterizate) pentru noul lui album, cu ideea că poate facem dramaturgia pentru un nou show, cu elemente video. Toate piesele trimise de Oigăn au stat pe repeat la mine în playlist. La un moment dat m-a lovit că un fragment din Pașii pe ziua de azi trasează perfect speranța demersului nostru cu Narative și intersecții performative: Poate așa o s-o scoatem la capăt cu toții / În vremurile astea de reguli și eclipse. De ce nu le-am pune ca motto muzical în fiecare episod din serialul online? Generos cum e, Oigăn a zis ok. Ba a și acceptat să ne dea un interviu.

Așa că urmează încă o recomandare. Oigăn tocmai și-a lansat un nou clip, noir-ul Sin City-esc Pe strada Mântuleasa, în care joacă mai multe roluri. Show him some love!


În aceeași zi de filmări și interviuri discutăm despre amânări și plecări amânate cu Ioana Gonțea, manager de proiect Narative și intersecții performative (BIEFF, ArtEncounters etc.). Cu Ioana m-am intersectat de mai multe ori profesional, ba chiar ideea acestui turneu cu 2025: Nouameapiesă? s-a născut la un moment dat la o bere pe Zoom, în timpul pandemiei, imediat după un show cu versiunea online a piesei. Nu mă intersectasem însă niciodată cu Lutty, pisica asistent de manager. (LE: Fără să știu, Lutty a început o serie de intersecții cu diferite pisici (dar și câini), un leitmotiv în turneul care stătea să înceapă.)

Cele două întâlniri au ajuns și în pilotul serialului Narative în Km²⁰²⁵. Puteți vedea episodul aici.


11 aprilie 2025
Vești foarte bune. Teatrul Masca e oficial partenerul nostru. Stabilim data și ora: 9 iunie, ora 19. Prilej cu care vă vom aștepta la 2025: Nouameapiesă? din nou în București, în Sectorul 6. Programul Narative și intersecții performative e acum complet. Pot pleca la Târgoviște să fac ultimele pregătiri.


14 aprilie 2025
Am plecat la drum. În sfârșit! Cinty mă ia din Târgoviște, orașul meu natal. Profităm ca să filmăm câteva lucruri. Ajungem și la fostul Club Petrol, actualul teatru Tony Bulandra. În liceu, la Club Petrol am avut prima producție cu al doilea text al meu, Showdown, în care juca Laurențiu Bănescu. Cu Laur am început de atunci o lungă colaborare în ceea ce s-a numit Compania BLA. Lângă teatru se află și fosta mea grădiniță (actuala Carmen Sylva), care este gard în gard cu unitatea militară unde a fost executat cuplul Ceaușescu. Am scris despre asta în Târgoviște de jucărie, despre relația complicată pe care a avut-o orașul cu execuția Ceaușeștilor.


Ne îndreptăm înspre Cetățeni, la țară la Cinty, unde ea îngrijește o superbă grădină creată de mama ei. La Cetățeni ne așteaptă Petardă, un motan ireverent. Cetățeni este la doar 20 de kilometri de Câmpulung. La Cetățeni ne încărcăm bateriile la propriu. A doua zi încep interviurile. Totul se calculează în minute și harduri. Cred că o să încep să văd oamenii în harduri, îi zic lui Cinty. (Între timp îi și visez în harduri.)


15 aprilie 2025
Prima zi la Câmpulung. Mă gândesc să punem titlul episodului de aici Orașul fără teatru. Elena Lasconi este încă în cursa pentru prezidențiale. S-o gândi și la teatru? Discuția noastră post-spectacol se va concentra exact pe un exercițiu de imaginație despre cum ar putea arăta și funcționa un nou teatru în Câmpulung.

Începem cu prima întâlnire offline a Asociației Narative din 2025 la Valea Româneștilor, în casa bunului prieten și co-fondator al Narative, Laurențiu Bănescu. S-ar putea să-l știți. E actor, regizor, dramaturg - printre altele: Umbre, Spy/Master, Boss, 6,9 pe scara Richter. One man show-ul lui Monoloagele Vecinului (care se joacă din 2011) e mai actual ca niciodată și aflăm că Laur se gândește să-l updateze în viitorul apropiat. (Intersecții cu Laur: Compania BLA, Showdown, Spectacol cu monștri, New York [Fuckin' City], Bucharest Calling, You Can Buy Me with A Coffee, Târgoviște de jucărie, [picabo/pinguini], Invent/(-)ar și Invent/(-)ar 2.0, Asociația Narative)

Vorbim și cu Amandine Bănescu, ilustratoare (picabo/pinguini, Invent/(-)ar) despre ideea de reciclare și practica ei artistică educativă și ecologică din oraș. Aici ne reîntâlnim cu Mango, pisica casei. Oscar, Matilda și Isidor nu s-au întors încă acasă de la școală.

Vizităm și Muzeul de Istorie Câmpulung. Din 2025 muzeul oferă acces gratuit și descoperim spațiile extrem de ofertante din clădirea construită în interbelic. Îl cunoaștem și pe motanul Neacșu (nume inspirat din celebra scrisoare, originară din Câmpulung, pentru cunoscători).

16 aprilie 2025
Discutăm cu câțiva artiști care s-au întâlnit și coagulat într-o comunitate creată în jurul Convivial (au și un grup pe WhatsApp, Adunături de Muscel, unde poți face rost de lucruri de care ai nevoie sau, dimpotrivă, să oferi ce ai tu la dispoziție).

Szabó Zelmira, ilustratoare venită din lumea scenografiei. Zelmira ne povestește despre abordarea ei proactivă și felul în care a căutat - uneori oprind oameni pe stradă și întrebându-i la modul cel mai direct - o comunitate în Câmpulung.

Ioana Nicoară, artistă vizuală/conceptuală/multidisciplinară (cu care vorbim inclusiv despre etichete și greutatea aplicării lor), dar și animatoare la Reniform, ne spune despre explorările ei la intersecția dintre arte, cu aplicare directă în cercetarea comunității. Dar și cum o casă cu grădină și apropierea de natură i-a oferit premisele unei noi abordări artistice.

Cristina Stănescu, inițiatoare și manager Convivial, ne povestește despre începuturile spațiului-conector din Câmpulung ca un răspuns la nevoile părinților și copiilor din oraș. Cristina tocmai pregătește o nouă ediție de Eco Bazar, aflat anul acesta la a patra ediție. Google-iți.

Sergiu Negulici, animator, artist vizual/conceptual, creator Sekta Insecta și Reniform, ne duce într-o călătorie fascinantă în atelierul lui deschis permanent vizitatorilor, care sunt încurajați să modifice operele în continuă schimbare. Vorbim despre proces versus produs și ajungem la concluzia că uneori cel mai bine e să lași creația să se întâmple în forma pe care și-o cere.

Târziu, pe seară, facem o repetiție la Convivial și primul nostru live pe Insta în care apare și Cristina (mai pe la final).

17 aprilie 2025
Mergem în studio la radio. Vedem balconul original din Titanic Vals în clădirea de alături.


2025: Nouameapiesă? #1 la Convivial deschide oficial turneul și urmează discuția despre cum ar arăta un posibil nou teatru în oraș, care se întinde mai bine de o oră. Sunt fascinante perspectivele foarte diferite despre nevoile la care ar trebui să răspundă un teatru.

18 aprilie 2025
Ne întoarcem la Cetățeni, discutăm pe cameră câteva concluzii. Apoi Cinty mă duce la Târgoviște, unde mai filmăm o ultimă scenă din episodul Câmpulung.

19 aprilie 2025
Pitstop de Paște. Îmi petrec două zile cu mama și fratele meu. Cinty rămâne la Cetățeni cu tatăl ei.


22 aprilie 2025
Deja simt că am intrat în pâine. Centrul de Teatru Educațional Replika celebrează 10 ani de existență. Întâmplător (sau nu) am fost la deschidere în 2015 și de atunci am rămas un fan Replika. Am avut și ocazia să scriu două texte pentru Replika la începuturile spațiului - Foamea noastră cea de toate zilele și În cuvintele tale.

Începem ziua de interviuri cu Radu Apostol - după părerea mea, unul dintre cei mai talentați regizori ai acestei țări. Intersecțiile noastre sunt multiple (grupul dramAcum, Roșia Montană - pe linie fizică și pe linie politică, Inside - Turn, Foamea noastră cea de toate zilele, În cuvintele tale, Coming of stAge). Radu ne face un tur al Replika, discutăm despre transformările spațiului, dar și despre filosofia lui. Se cristalizează titlul episodului Dreptul la Replika.

Urmează alt om cu care am început în teatrul profesionist din București, la Green Hours, în 2003. Viorel Cojanu, actor la Teatrul Mic, manager proiecte Replika (intersecțiile noastre: Showdown, Anul dispărut.1989, Muzeul Minciunilor). Viorel ne oferă o perspectivă extrem de optimistă despre cum dacă vrei poți să faci, chiar și în sistemul instituționalizat. Și abordăm și problematica statutului lucrătorului cultural, unde Vio a avut o implicare activă acum câțiva ani.

Urmează neobosita Gabi Albu, scenografă (Foamea noastră cea de toate zilele, În cuvintele tale, Anul dispărut.1989, Anul dispărut.200/7, Muzeul Minciunilor, Instrucțional pentru singurătate). Printre altele, Gabi este scenografă la TNB și a desenat spațiul de la Replika, unde își petrece jumătate din timp. Discutăm despre diferențele de ritm între stat și independent, dar și despre publicurile TNB și Replika. La un moment dat Gabi zice:  Mătușă-mea m-a învățat o chestie foarte mișto înainte să moară. Mi-a zis: "Gabi, viața este foarte mișto dacă știi din ce unghi să o privești. Trebuie doar să-ți schimbi unghiul."

Vorbim apoi și cu două membre din echipa NextGen Replika. Tania Drăghici, regizoare, o nouă voce a tinerei generații, și experiențele ei în teatru la început de drum. Vom vedea Ochii mamei, spectacolul regizat de ea, după ce terminăm cu interviurile.

Stăm la povești și cu foarte simpatica (și empatica) Anna Aroș, social media Replika, care a început ca voluntară în liceu și acum este în echipa de bază. De la Anna învățăm tips & tricks de social media și despre cum ea a crescut foarte mult vizibilitatea spațiului online. Facem al doilea live pe Insta împreună cu Radu și Anna.

Rămânem la Ochii mamei, o nouă recomandare pe lista mea, în care face un tur de forță foarte talentatul Vlad Ionuț Popescu. (Printre altele îl felicit și pentru Anul Nou care n-a fost.)


23 aprilie 2025
2025: Nouameapiesă?

Iese mult mai lung decât mă așteptam, am emoții. În total 2 ore și 40 de minute - intru un pic în panică pentru că se pare că am ajuns chiar să am un spectacol durațional. Realizez că noua dimensiune din show (jocul cu camera live) adaugă minute. Îmi notez să tai câte două minute din fiecare secțiune a textului. Dar overall, iese bine. Seara e foarte emoționantă și plină de reîntâlniri.


Printre oamenii de teatru dragi din sală: Andreea Vălean (intersecții: grupul dramAcum, Roșia Montană, Green Hours! 1-3, Idiș?), Nicolae Mandea (dramAcum), Alexandru Dabija (Bremen), Andrei Oișteanu, Adriana Butoi, Anca Berlogea, Doru Pîrcălabu.

24 aprilie 2025
Mergem la Jurnal Cultural, la TVR Cultural. Click să vedeți cum ne-am descurcat.

25 aprilie 2025
Atelierul Narative și (auto)ficțiuni participative #1 - la UNATC, despre storytelling participativ. Cu unii dintre studenții de la scriere dramatică mă reîntâlnesc după un atelier la ȘI festival, în 2024. (Shoutout pentru ȘI Festival - mergeți acolo neapărat dacă aveți timp în iulie.) Pe mulți dintre studenți mă bucur să îi cunosc pentru prima dată. Deschiderea și imaginația lor mă inspiră.

Facem un interviu cu Mihaela Michailov, autoare, profesoară (ea conduce masteratul de Scriere Dramatică de la UNATC), membră Replika. Atingem multe subiecte extrem de interesante, inclusiv despre viziunea studenților asupra scenei românești, dar și a oportunităților lor într-o lume teatrală care pare încet-încet că realizează potențialul dramaturgiei românești. La final de martie am văzut un alt spectacol pe care îl recomand, scris de Mihaela, o premieră recentă Replika - În zori lumina e mai aspră. (Florina Gleznea, Katia Pascariu, Silvana Negruțiu în formă maximă. LE: Silvana a câștigat între timp și UNITER-ul. Bravo!)

27 aprilie 2025
Intersecție cu echipa Reactor de creație și experiment... la Replika. La Reactor vom ajunge pe 13 mai 2025, dar avem noroc că echipa a venit cu Orizontul Evenimentelor, o altă recomandare pe care o fac aici. Un spectacol regizat de Mihai Păcurar - sau Mițu, cum îl știm noi. Mihai abordează o zonă stilistică foarte puțin întâlnită în teatrul românesc. Discutăm despre reinventări și pregătim terenul pentru Cluj.

28 aprilie 2025
Ajung cu Cinty și la Nottara. Ne-a invitat Eliza Păuna (Teatrul Gong, intersecțiile noastre: 1.SalvationKit, Min(d)ing) la Așteptându-l pe Ulise (scris și regizat de Cristina Juncu, excelentă!). O nouă recomandare, un spectacol plin de imaginație, muzică și versuri foarte faine.

Mă revăd după spectacol și cu Sebastian Marina (intersecțiile noastre: TAM/Sfântul din Sfântu Gheorghe, Inside MȚR, Foamea noastră cea de toate zilele), care îl joacă pe Ulise. Seba fusese menționat și de Oigăn în interviul cu el. Rămâne să discutăm mai pe larg și cu Seba și cu Eliza în opririle noastre viitoare de la Sfântu Gheorghe și Sibiu.

29 aprilie 2025
Interviurile de la Replika continuă să fie emoționante. Buna prietenă al cărui fan am fost, sunt și voi rămâne, Katia Pascariu, actriță (intersecții: Bucharest Calling, Buy Me with A Coffee, Târgoviște de jucărie, Foamea noastră cea de toate zilele, În cuvintele tale, NoulVechiAcasă, Idiș?, Instrucțional pentru singurătate.102). Refacem un parcurs al Katiei în independență, vorbim despre teatru politic, comunitar, educațional. Comparăm Replika și Macaz. Discutăm chiar despre unul dintre spectacolele foarte dragi mie, în care Katia strălucește, Toată liniștea din lume. O recomandare pe care o tot fac de când l-am văzut prima dată!

Urmează și una dintre cele mai tinere actrițe din teatrul independent (din punctul meu de vedere), iconica Mihaela Rădescu, co-inițiatoare Replika (intersecțiile noastre: Green Hours pe zonă, Anul dispărut.1989, Anul dispărut.200/7, În cuvintele tale, Green Hours Live(s)). Aflăm și de ce Replika cu k. Dar nu vă spun, trebuie să vedeți când o ieși episodul Dreptul la Replika.


Rămânem la spectacolul Nostalgia Up & Down, încă o recomandare pe lista de văzut. Nostalgia are multe intersecții tematice cu Nouameapiesă?, dar într-o altă stilistică. E unul dintre cele mai fun spectacole pe care le-am văzut în 2025.


30 aprilie - 07 mai 2025
Editări, transcrieri, harduri. 1 Mai muncitoresc sărbătorit iar prin muncă. Alegeri primul tur (George Simion pe primul loc?! Nicușor Dan ajunge miraculos în finală.)

07 mai 2025
Chiar cu o zi înainte de plecare am o reîntâlnire neașteptată cu Emilia (Miki) Dobrin... (intersecțiile noastre: Green Hours Site Specific, Ep. 3, NoulVechiAcasă). O altă actriță extrem de tânără al cărei fan etern sunt. Vorbim despre secretul acestei tinereți. (Sunt nedumerit de ce pentru rolul ei din Anul Nou care n-a fost nu a venit cel puțin o nominalizare la Gopo.) Bem un prosecco, povestim despre subsoluri și petreceri secrete din anii '70 și '80, stabilim să ne vedem și la Masca pe 9 iunie 2025.

A doua zi plecăm în parcursul cel mai lung al turneului nostru. Urmează Târgu Mureș, Cluj, Târgu Lăpuș, Satu Mare - adică midpoint-ul călătoriei noastre. De acolo înspre finalul actului 2, prin Timișoara, Sfântu Gheorghe, Iași, Piatra Neamț și Sibiu. Actul 3 urmează înapoi în București, Sectorul 6 și apoi, înainte de epilog, Berlin.