Gândul / martie 2006
Marchizul de Sade
Să joci nebunia e mai mult decât dificil, e şi periculos, dacă ţii cont de părerile unora, cum că rolurile interpretate au o mare influenţă asupra actorilor. Nebunii strică şi spectacolul Marchizul de Sade de la Teatrul Odeon, care avea toate premisele pentru o reuşită: o piesă ecranizată la Hollywood (Quills), un actor-histrion de cea mai bună calitate, Florin Zamfirescu, în rolul titular, experienţa regizoarei Beatrice Rancea de a lucra cu mulţi actori în scenă, decorurile şi costumele somptuoase create de Cătălin Botezatu.

Cu toate acestea, scenele "de atmosferă" din penitenciarul unde zace Sade, create cu ajutorul actorilor care joacă nebunia sunt zgomotoase, haotice, enervante şi reuşesc să acopere sau să sufoce partiturile centrale.

Oare scrie undeva că nebunia trebuie să fie exteriorizată în exces şi nu tăcută şi interiorizată? Răspunsul nu se află în spectacol.
De: Doug Wright Regia: Beatrice Rancea Cu: Florin Zamfirescu, Dan Bădărău, Gelu Niţu

1 comentariu

  • Recomandare contra antirecomandare- Marchizul de Sade
    irina forgo, 06.01.2012, 14:36

    Urmarind piesa la teatrul Odeon am avut aceeasi senzatie ca sunt intr-o lume de nebunie fortata, ca ceva e fals. Mai mult, jocul abatelui si a catorva personaje secundare nu m-a convins deloc.
    Asta insa nu ma poate face sa nu recomand piesa, fie si numai pentru mesajele pe care le transmite: a ramane fidel propriilor convingeri, a incerca sa te faci auzit chiar si fara glas, a-ti asuma libertatea si nebunia de a fi altfel, iata doar cateva idei pentru care spun, recomand!

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus