La începutul recitalului, auditoriul prezent a aflat că acești interpreți au desfășurat și o meritorie activitate de mentorat în școli de muzică din București și Iași. Iar eleva Carla Ștefania din București este una dintre beneficiarele îndrumărilor violoncelistului Andrei Ioniță. Invitată la recitalul de la sala Teatrului ACT, ea a cântat cu sensibilitate Nocturna de Piotr Ilici Ceaikovski, acompaniată la pian de Daria Tudor.
În continuare, s-a intrat în tematica recitalului Rămășițele unei idei. Trio-ul alcătuit din pianista Daria Tudor, violonistul Valentin Șerban și violoncelistul Andrei Ioniță a cântat o compilație Șostakovici - Schubert. Autoarea, Daria Tudor, a relatat geneza acestei lucrări de sinteză. Ideea de a intercala în Trio-ul nr. 2 de Dmitri Șostakovici câteva momente din Călătorie de iarnă de Franz Schubert i-a venit, acum trei ani. Autoarea își amintea cum i-a întâmpinat în gara din Berlin, pe primii copii refugiați din Ucraina, aflată în război. Deși nu este o lucrare programatică, lucrarea camerală a lui Dmitri Șostakovici este pătrunsă de tragismul celui de al Doilea Război Mondial. "Trio-ul lui Șostakovici... se confruntă cu ororile comise de armata germană în retragere, în ultimii ani ai războiului. În special, Șostakovici a fost profund afectat de poveștile apărute în presa sovietică ce relatau că gardienii SS din lagărele de exterminare de la Treblinka și Majdanek i-au forțat pe prizonierii evrei să-și sape propriile morminte, și să danseze pe ele. Această descoperire a dat naștere imaginii muzicale macabre, care bântuie finalul Trio-ului...." [1]
Inițial, am fost reticent la ideea intervenției în partitura unui compozitor. Însă ascultând aranjamentul creat de Daria Tudor și citind pe un ecran povestea sfâșietoare, proiectată concomitent cu desfășurarea muzicii, am simțit că asist la un eveniment artistic de excepție, foarte emoționant.
Trio-ul nr. 2 a fost compus în anul 1944, fiind dedicat bunului prieten al lui Șostakovici, Ivan Sollentinsky, un muzician care a murit la vârsta de 41 de ani. Premiera a avut loc la 14 noiembrie 1944, la Leningrad. Trio-ul este alcătuit din patru mișcări: 1. Andante-Moderato; 2. Allegro con brio; 3. Largo; 4. Allegretto-Adagio.
În interpretarea celor trei instrumentiști, pianista Daria Tudor, violonistul Valentin Șerban și violoncelistul Andrei Ioniță începutul trioului suna terifiant. Se auzea un pasaj de mare dificultate al violoncelului (flageolete), unde disonanța crea o stare apăsătoare. După acest șoc tonal firul muzical se dezvolta într-un canon; se distingea un dans frenetic, intonat de cei trei instrumentiști. În Moderato-ul ce a urmat introducerii, pulsația de optimi din acompaniament înviora melodia. O muzică de factură neoclasică.[2] În partea a doua, Allegro con brio, un scherzo, discursul muzical progresa prin figurații disonante. Era prezent și un Trio, asemenea unui vals amețitor. Muzica părea aici a portretiza. De altfel, ea este folosită în baletul coregrafului John Neumeier, Pescărușul (după Anton Cehov).
A urmat Largo, partea a treia, o passacaglia, unde pe un fundal de acorduri repetate la pian, vioara și violoncel se aflau în dialog, prin liniile lor melodice întunecate, lente și sumbre. În 1975, după moartea lui Dmitri Șostakovici, această mișcare a fost interpretată la slujba sa funerară publică, ținută în Sala Mare a Conservatorului P.I. Ceaikovski din Moscova.
Ultima mișcare, Allegretto, venea fără vreo pauză (attaca). Sunete detașate și repetate începeau această mișcare - Dansul morții- care introducea o melodie în stil ebraic, readucând conținut tematic din cele trei părți anterioare. Trio-ul s-a încheiat printr-un acord sfâșietor, cântat fin, aproape imperceptibil.
În timp ce interpreții se desfășurau sonor, pe un ecran, apărea textul unei povești zguduitoare.
Câteva fragmente din Winterreise de Franz Schubert, op. 89, pe versuri de Wilhelm Müller, adaptate pentru trio cu pian, erau intercalate muzicii Trio-ului nr. 2 a lui Dmitri Șostakovici. Într-un lied, Die Krähe / Corbul, sugestia pasării apare misterioasă, amintind de Corbul din versurile lui Edgar Allan Poe. Corbul este un simbol universal, un simbol al iernii, poate al tristeții și singurătății.
Christian Spuck a creat coregrafia pentru Baletul din Zurich.
Un spectacol din cadrul Festivalului Hoinar. Odyssey - 2025, ce rămâne în sufletul publicului de la sala Teatrului ACT, ca un moment unic, de intensă emoție, un eveniment realizat de trei artiști al căror talent și artă interpretativă e pusă cu multă dăruire în slujba artei. Un TRIO profesionist - pianista Daria Tudor, violonistul Valentin Șerban și violoncelistul Andrei Ioniță) - pe care-i iubim și dorim a-i reasculta pe scenele noastre.
NOTE
[1] Levi, Erik: Trio cu pian Șostakovici nr. 2: Tot ce trebuie să știți. BBC Music Magazine, 4 februarie 2021.
https://ro.wikiital.com/wiki/Trio_per_pianoforte_e_archi_n._2
[2] Mishra, Michael: A Shostakovich Companion, Westport: Praeger, 2008, pag.153.
*https://en.wikipedia.org/wiki/Piano_Trio_No._2_(Shostakovich)