Cum să se termine? - Alice On & Off la TIFF, 2024

Alice a crescut doar cu mama, apoi bunica a luat-o refuzând accesul părinților. Aflată la debut în lungmetraj, regizoarea Isabela von Tent îi documentează anii tranziției de la copil la femeie, într-un context dificil.

Lipsită de reperele calde ale unui cămin asigurător și de posibilitățile unui trai decent, devenită mamă la numai 16 ani, cu Dorian, trecut de 50, Alice e nevoită să facă videochat și să găsească diverse căi pentru a-l crește pe Aristo, simpaticul lor băiețel, vizibil atins - prin ușorul defect de vorbire și nesiguranța vădită (în fond, de ce să se agațe?!) - de ceea ce s-ar putea fi începutul repetării unui tip de istorie. Să sperăm că nu e așa, dar ce șanse poți avea când pornești astfel în viață? Întins pe aproximativ zece ani, Alice On & Off vorbește despre aceste realități crunte ale unui sistem care nu ajută astfel de cazuri disperate, ci alege să le pună undeva la colț și eventual să arunce și cheia, departe, în negura hazardului.


"Eu am trecut printr-o perioadă destul de grea, cu familie nasoală, cu droguri; povestea tipică, standard, pentru orice adolescent care face un copil în liceu". Alice se exprimă uneori ciudat și pare greoaie în gândire, dar e de fapt lucidă și își înțelege condiția. Nu știu dacă încearcă să o evadeze, fiind prinsă într-un tărâm incert, al fricii, al grijii constante la ziua de mâine. Ce viață poate fi asta... Asistăm fără să putem face nimic, doar îndurând dezordinea și acel miros pestilențial despre care vorbește Dorian, înțelegând că definește locul unde Alice caută să se refugieze, poate chiar să dispară, undeva în Ferentari, departe de ordinea pe care o știm și care ne ține pe linia de plutire. Marele merit și curajul lui von Tent este că rupe bariera și ne forțează, timp de o oră și ceva, să stăm în acest parcurs înfricoșător, care nu are cum să se termine bine.