Frumusețea banalității - Perfect Days la TIFF, 2024

Wenders reușește să transforme viața unui personaj aparent simplu și banal într-o poveste la care ajungem să ne uităm cu sufletul la gură, fascinați de felul deloc pretențios în care își trăiește micile bucurii.

Privind ecranul, poate ne gândim că, uite, unora nu le trebuie foarte mult să fie fericiți și împăcați. Ideea de la care pleacă regizorul Wim Wenders se leagă tocmai de faptul că fiecare zi din viața noastră poate fi perfectă dacă vedem micile bucurii care ne înconjoară. De ce spun asta? Pentru că protagonistul poveștii ar putea fi văzut ca un simplu curățător de toalete publice din Tokyo. Am folosit simplu în mod ironic-sugestiv-evocativ, pentru a sublinia că de multe ori suntem tentați să etichetăm la repezeală oamenii din jurul nostru, fără să le acordăm timp și să îi înțelegem mai bine. Pentru că, de fapt, simplu nu este chiar deloc termenul care îl definește pe personajul principal, Hirayama - pentru rolul său, actorul Kōji Yakusho a fost recompensat cu Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Cannes 2023.


El este pasionat de muzică și literatură, iar Perfect Days / Zile perfecte construiește un studiu de personaj așa cum Wenders a făcut-o de multe ori, iar acum îmi vine în minte Lisbon Story, în sensul în care și acolo puteam vedea de fapt viața și specificul unui oraș prin ochii și acțiunile unui personaj.

Ce mi se pare extraordinar la regizorul german e felul în care reușește mereu să își privească empatic personajele. Și cum ne lasă pe noi să ne imaginăm cine sunt, ce gândesc, pe măsură ce ne mai oferă câte o informație despre ele: fără grabă și cu multă iubire pentru umanitate.