Scurtmetrajul de animație, selectat în competiția națională Pardi di Domani a celei de-a 78-a ediții a Festivalului de Film de la Locarno, 2025, dezvăluie tragedia cotidiană a unei tinere cineaste care poartă o tumoră în abdomen și interacționează fugitiv cu doctorii și asistentele pe coridoarele lungi. Diagnosticul este mărturisit publicului prin cuvinte scrise pe pereți, prea dureros pentru a fi rostit cu voce tare. Totuși, Zürcher interpretează replicile tuturor personajelor: fiecare salut, fiecare glumă, fiecare informație transmisă.
Tonul ei detașat, impersonal, contrastează cu experiența profund subiectivă, poate ca un mecanism de apărare, susținut și de umorul negru. Animația schițată pare desenată de mână, în stilul de început al lui Walt Disney - așa cum menționează unul dintre personaje - și este lipsită de culoare, cu excepția scenelor de intensitate emoțională. Simptomele puternice, precum halucinațiile și vărsăturile, declanșează răspunsuri vizuale și sonore: mișcare accelerată, flash-uri, o cadență de fundal și muzică electronică. Imagini cu pielea umană sunt suprapuse pe anumite cadre, indicând relația dificilă a protagonistei cu noul ei corp, marcat de procedură.
Astfel, în contextul acestei confruntări directe cu o boală gravă, poate chiar cu moartea, întrebarea menționată pare banală, aproape absurdă. La fel și preocuparea unora dacă meseria de animator îți poate plăti facturile. Poate că titlul filmului este răspunsul final al lui Zürcher, poate că nici ea nu e sigură cu ce se ocupă. Dar noi, spectatorii, știm: să supraviețuiască și să își spună povestea.
Varianta în limba engleză poate fi accesată aici / The English version can be accesed here: ubiquarian.net/2025/08/locarno-review-2025/
Țara: Elveția / Limba: germana elvețiană / An: 2025 / Durata: 10 minute
Regie, animație, voce, montaj, producție, post-producție: Luisa Zürcher
Design și mixaj sunet: Marvin Mata / Muzică: Lord Kesseli / Traducere: Jane Mumford