A Kiss is Still a Kiss as Time Goes By - Restitucija, ili, San i java stare garde / Eighty Plus la Festivalul European de Film Palić, 2025

Cu o filmografie alcătuită în mare parte din documentare, prolificul regizor sârb Želimir Žilnik a câștigat Ursul de Aur la Berlinale în 1969 cu comedia dramatică Rani radovi / Early Works, despre un grup de tineri care plănuiesc o revoluție, dar au drept unică sursă de inspirație cărți scrise de intelectuali. Mai bine de o jumătate de secol mai târziu, el revine în festivalul de la Berlin, în 2025, prezentând un film subtil învăluit cu accente politice. Restitucija, ili, San i java stare garde / Eighty Plus abordează tema naționalizării proprietăților în timpul regimului comunist iugoslav și a restituirii lor, decenii după prăbușirea acestuia.

Deși moștenirea unui conac vechi reprezintă incidentul declanșator al poveștii, filmul de ficțiune cu inserții documentare gravitează mai degrabă în jurul vieții octogenarului Stevan Arsin, pianist de jazz interpretat cu multă căldură de debutantul Milan Bata Kovacevic. Actorul în vârstă de 89 de ani a fost prezent la proiecția din cadrul celei de-a 32-a ediții a Festivalului European de Film Palić 2025, alături de colega sa Vera Hrcan-Ostojic, unde cei doi au fost răsplătiți cu aplauze furtunoase pentru autenticitatea jocului actoricesc. Interpretările sunt cu siguranță unele dintre cele mai puternice elemente din Restitucija, ili, San i java stare garde / Eighty Plus, impresionante mai ales că majoritatea distribuției este formată din actori neprofesioniști.

Producția este de asemenea remarcabilă stilistic. Filmările pe peliculă sporesc senzația de nostalgie, culorile suprasaturate cu tentă albastră fac peisajele idilice și mai frumoase, iar muzica instrumentală completează atmosfera romantică. Mișcările dinamice și fluide ale camerei compensează pentru scenele adesea statice, în care personajele discută și își dezvăluie fragmente din istoria personală.


Trecutul protagonistului este inspirat de biografia reală a lui Kovacevic, muzician și membru al trupei Montenegro Five care a existat în realitate, concertând prin Europa în anii '60 și '70. Filmul începe cu artistul în căutarea discurilor rare ale formației într-un magazin vintage, bucuria lui autentică fiind evidentă atunci când chiar găsește câteva. Cel mai bun prieten (Milivoj Kizdobranski), de asemenea fost membru al trupei, se dovedește a fi confidentul lui de nădejde atunci când Stevan se întoarce din Germania și începe lupta pentru a-și recăpăta casa copilăriei după optzeci de ani. Și, așa cum se întâmplă adesea cu moștenirile valoroase, familia extinsă - inclusiv fosta soție, fiica, nepoata și ginerele - încearcă să pună mâna pe o parte din avere.

Totuși, această luptă pentru profit nu alunecă niciodată spre dramă, ci mai degrabă spre o comedie ce amintește de tropi clasici de gen, presărată cu pură nebunie balcanică - ca în scena în care cei doi prieteni sunt aduși la secția de poliție de către un tractorist care lucra unul dintre câmpurile protagonistului, arendat de Guvern. Sau atunci când ginerele insistă ca Stevan să facă un test psihologic legal, doar pentru ca acesta să îl treacă demonstrându-și memoria impecabilă. Absurdul lăcomiei este tratat cu ușurință, iar răbdarea și politețea sunt în cele din urmă răsplătite prin reîntâlnirea cu o veche iubire. Afecțiunea și admirația dintre ei renaște, arzând la fel de intens ca altădată. A kiss is still a kiss /... / As time goes by - spune melodia celebră din Casablanca, pe care el i-o dedică.

Intitulat în varianta în engleză a titlului după tabăra muzicală pe care Stevan intenționează să o organizeze în conac și după vârsta pe care o depășesc regizorul și majoritatea actorilor, Eighty Plus explorează teme precum stabilitatea financiară, nostalgia, familia, vârsta și iubirea. Povestea individuală a protagonistului este interconectată cu un context istoric mai amplu și privită retrospectiv, dar și prin lentilele prezentului. Ceea ce transmite însă cu adevărat publicului este speranță. Speranța că, în ciuda trecutului, ne putem revendica prezentul. Speranța că există un sens în tot ce se întâmplă, oricât de greu ar fi de văzut. Și, mai ales, speranța că niciodată nu suntem prea bătrâni pentru a o lua de la capăt.

Varianta în limba engleză poate fi accesată aici / The English version can be accesed here: ubiquarian.net/2025/07/palic-film-review-2025/