Negru ca moartea și gros ca sângele - Træer Malet i Tjære / Trees Painted in Tar la Festivalul European de Film Palić, 2025

Varianta în limba engleză poate fi accesată aici / The English version can be accesed here: agenda.liternet.ro/30437/Oana-Balaci/Dark-as-Death-and-Thick-as-Blood-Traeer-Malet-i-Tjaere-Trees-Painted-in-Tar-at-the-European-Film-Festival-Palic-2025

Scurtmetrajele au o modalitate puternică de a transmite mesaje profunde. Prin structura lor concisă, par adesea să cuprindă sensuri la care multe lungmetraje nu reușesc să ajungă. "Esențele tari se păstrează în sticluțe mici", până la urmă. Așa stau lucrurile și în cazul Træer Malet i Tjære / Trees Painted in Tar, cel mai recent scurtmetraj regizat de Casper Rudolf Emil Kjeldsen și scris de Michael Kunov.

Cunoscut pentru Det er i Jorden / In the Soil (2021) - film care urmărea relația tensionată dintre o adolescentă și tatăl ei și a concurat pentru Palme d'Or la secțiunea de scurtmetraje a Festivalului de la Cannes 2021 - regizorul danez revine la tema interacțiunilor complexe dintre copii și părinți. Træer Malet i Tjære / Trees Painted in Tar, proiectat la cea de-a 32-a ediție a Festivalului European de Film Palić, explorează conflictul interior al unui fiu în timpul unei excursii la vânătoare cu tatăl său. Deși pentru unii bărbați această practică a devenit tradiție - mai ales de la invazia porcilor mistreți în Danemarca - tânărul pare să participe doar pentru a căuta aprobarea figurii paterne.


Filmul debutează prin transpunerea literală a titlului în imagini: membrii grupului ung cu smoală trunchiurile unor copaci. Atenția se mută apoi pe expresia contemplativă, dar subtil înfricoșată, a protagonistului când își dă seama că insectele rămân prinse în lichidul lipicios, incapabile să scape. Negru ca moartea și gros ca sângele, acest material le prinde nemilos, anticipând mare parte din acțiunea tulburătoare care urmează. Fiorul vânătorii, similar cu cel din Împăratul muștelor de William Golding, pare să pună stăpânire pe tată și pe prietenii acestuia.

Ei declară război "bestiilor". Este vânător contra pradă, iar protagonistul ajunge prins la mijloc - asemenea insectelor neajutorate - când o găleată plină cu sânge îi este aruncată în față. Oricum, în întuneric, sângele și smoala au aceeași culoare. Se conturează astfel, aproape invizibil, o paralelă între vânătoare și genocidul din lume, cu partea "superioară" masacrând-o pe cealaltă pe baza unor criterii subiective - exact ca în episodul Men Against Fire din Black Mirror. Noi suntem protagonistul, privind paralizați cum tragedia se desfășoară sub ochii noștri. Cât timp va trece până vom alege să acționăm? Și cum ar trebui să o facem?

O senzație de neliniște se instalează, facilitată de cadrele cu vedere pe timp de noapte și zoom-urile directorului de imagine Tobias Scavenius, precum și de muzica similară cu sunetul de gloanțe compusă de Andreas Kildedal Westmark. Cromatic, scenografia realizată de Sofie Bonde Lenau mizează pe tonuri de verde și roșu, două culori complementare care simbolizează, copacii și, respectiv, sângele. Asta ridică și întrebări despre distrugerea cauzată naturii de intervenția umană. Cât ne permitem să schimbăm doar pentru că suntem specia "superioară"?

"Împărăția lui e vastă", cântă băiatul ca răspuns la cântecul vânătorilor - un avertisment că acțiunile au consecințe și că o forță mai mare va echilibra, în cele din urmă, balanța karmică. Cruzimea și ura nu fac decât să hrănească aceleași sentimente, iar efectul de bumerang va lovi mai puternic decât ne așteptăm.