Apoi am aflat că Festivalul PulzArt 2025 îmi oferă șansa să mă întîlnesc la mine acasă, la Sfîntu Gheorghe din Secuime, cu lectura performativă a Gianinei Cărbunariu și mi-am zis că, după ce voi vedea spectacolul, o să-mi dau seama mai bine în ce constă forța de seducție a unei formule teatrale din categoria minimalismului radical. Atît de radical, încît dramaturga și regizoarea Gianina Cărbunariu iese pur și simplu în fața spectatorilor și le spune ceva de genul: Ascultați-mă, urmează să vă spun o poveste reală, care ar fi trebuit să fie un spectacol în toată regula, dar nici un teatru nu a fost interesat să investească în producția asta, din cauza faptului că povestea pare lipsită de "potențial comic", o resursă-nebuloasă ce funcționează în teatrul românesc drept criteriu de recunoaștere a valorii și a succesului. Așa am ajuns ca eu, Gianina, o dramaturgă și regizoare de la mijlocul anilor '20 ai acestui infernal secol 21, să devin vocea Magdei Bordeianu, o regizoare de la mijlocul anilor '60 ai secolului trecut - fratele în infern cu prezentul început de veac. O regizoare despre existența căreia Gianina Cărbunariu recunoaște din prima că nu știa nimica, cum de altfel aproape toată lumea noastră teatrală habar nu avea de existența Magdei Bordeianu, deși acestei voci artistice feminine îi datorăm una dintre cele mai curajoase, luminoase și miraculoase construcții teatral-culturale, Teatrul Studențesc Podul, prin ferestrele căreia, ale construcției, s-a respirat profund și s-a evadat, la propriu și la figurat, către libertate.
Am rezumat întortocheatul drum pe care Gianina Cărbunariu a ajuns la ceea ce ea numește lectură performativă, o formă de expresie pe care am simțit-o că a cerut să se nască, vorba lui Eugène Ionesco, "la fel cum copilul cere să se nască, cere să fie". Magda by Gianina a cerut să fie, este vie, are "toate organele vitale", ca să vorbesc tot în termenii lui Ionesco. Știu, mai ales din cinema, că autenticitatea unei forme de expresie se naște din intersecții, iar Magda by Gianina a prins viață din tulburătoare întretăieri: una istorică (anii '60 ai secolului trecut și prezentul nostru post-revoluționar), o alta biografică (Magda Bordeianu și Gianina Cărbunariu) și multe alte intersecții. Altfel spus, aflată într-un moment de răscruce al carierei sale artistice, Gianina s-a întîlnit cu povestea Magdei - documentată de Cristina Modreanu, în volumul Învingători și învinși -, iar la răscrucea asta se mai aflau doi colaboratori cu obsesii similare, Kinga Boros și Adrian Ganea. Și gata, asta este toată echipa cu care Magda by Gianina a pornit la drum.
La intersecțiile care structurează lectura performativă Magda by Gianina sînt așteptați și spectatorii, care nu vor rezista să intre în joc, așa cum eu și alți spectatori maghiari și români de la reprezentația din Sfîntu Gheorghe am răspuns chemării Gianinei Cărbunariu de a rosti replici ale unor personaje din momentele de răscruce ale vieții Magdei Bordeianu. Implicarea spectatorilor produce surprinzătoare momente comice, ca să vezi cît de firesc răsare potențialul comic al unei formule narative care refuză cioacele. Dar implicarea publicului produce ceva și mai valoros decît comicul, creează o emoționantă rezonanță comunitară, spectatorii avînd sentimentul că sînt un fel de co-autori ai unei istorii ce merita demult recuperată.
Revenind la momentele de umor născute din interacțiunea cu spectatorii, acestea sînt în acord perfect cu ironiile metateatrale ale Gianinei Cărbunariu și cu potențialul tragi-comic al istoriei culturale românești, potențial care iese la suprafață odată cu reconstituirea vieții unei voci artistice excepționale și pînă acum invizibile - Magda Bordeianu. Nu întîmplător Magda by Gianina (mai precis Actul 1 al acestei lecturi performative, urmează și Actul 2) a ajuns în regim de urgență în PulzArt, Ediția11, care a avut drept temă FEMEIA INVIZIBILĂ.
(foto: Levente Vargyasi)