Superman "revine în momentul în care oamenii au într-adevăr nevoie de el, să stea acolo pentru vreo două ore şi să mănînce o cutie mare de floricele de porumb şi să bea un suc şi să aibă din nou pe cineva care să le măture pe sub picioare." Cuvintele de mai sus îi aparţin lui Frank Langella, care a lăsat deoparte rolurile negative, nu şi sarcasmul. El interpretează în filmul lui Bryan Singer rolul lui Perry White, redactorul-şef al cotidianului "Daily Planet", un fel de tătic sever şi protector al lui Lois Lane, Kent Clark şi al celorlalţi jurnalişti ai gazetei care a dat lovitura mulţumită lui Superman. La 28 de ani după lansarea pe orbită a Superman-ului lui Richard Donner şi la doi ani după dispariţia celui care şi-a legat numele de el, Christopher Reeve, Hollywood-ul îl reînvie pe salvatorul venit din stele şi-l trimite într-o nouă misiune. Personal, Superman mi-a fost simpatic încă din copilărie, deşi "simpatic" nu e tocmai cuvîntul potrivit pentru un personaj care-ţi e, cînd eşti mic, atît de drag încît eşti convins că e real. Superman a fost şi eroul preferat al cineastului Bryan Singer care, atunci cînd era mic şi se uita cu degetu-n gură cum zboară idolul lui, n-avea cum să viseze că peste aproape 30 de ani va face un film cu el.
De fapt, Superman Returns nu are pretenţia s-o rupă cu filmul din 1978. Actorul care îl joacă pe Superman, debutantul Brandon Routh, seamănă uluitor de bine cu Christopher Reeve. Costumul roş-albastru a rămas lipit de regretatul actor, iar realizatorii filmului de azi nu vor să tragă de el să-l desfacă de pe amintirea acestuia, cu atît mai mult cu cît destinul lui Reeve a fost atît de tragic.
Superman Returns e la fel de agreabil ca şi filmul lui Richard Donner, chiar şi pentru copilul care, crescînd, şi-a şlefuit terminaţiile estetice. Asta se întîmplă poate pentru că scenariul nu face pe deşteptul şi nu se duce mai departe de parcela lui. El inovează la partea tehnică, folosind tehnici care nu existau nici acum doi ani, cum e de pildă sistemul de camere de filmat Genesis, care permit o mai bună claritate şi profunzime a imaginii.
Fireşte, vremea trece, iar oamenii răi îşi acordează pretenţiile la mersul acesteia. Eroul negativ, Lex Luthor, fugit din puşcărie, vrea acum să-şi construiască o insulă cu ajutorul cristalelor furate de la Superman, lucru care ar distruge New Yorkul. Kevin Spacey, care se reîntîlneşte cu Bryan Singer pentru prima oară de la The Usual Suspects, nu ne înşeală aşteptările, ci insuflă personajului Luthor un parfum obosit şi viciat. Personajele negative sunt mai ofertante decît cele pozitive, dar au şi ele capcane. Kevin Spacey încă nu cade în ele. Şi probabil că i-ar fi şi greu cînd o are alături pe Parker Posey care, pe post de iubită decorativă, nici n-are nevoie de replici ca să te facă să rîzi. E suficient s-o vezi mergînd, cu aerul ei de divă obosită, şleampătă, dar de treabă.
Actorii care îi interpretează pe Superman şi Lois Lane te trimit cu gîndul la Christopher Reeve şi Margot Kidder. Kate Bosworth are aceeaşi aparenţă delicată dar şfichiuitoare. Brandon Routh nu pare să aibă viaţă interioară, dar e mai bine aşa, căci directorul de imagine ni-l arată în prim-planuri ca pe o făptură esenţială, nici măcar ca pe un extraterestru. Superman e deja o idee. Nu mai intrăm în vechea poveste cu "nevoia" de Superman-i şi de alţi supereroi, reflex al unei umanităţi care şi-a pierdut metafizica. Benzile desenate cu Superman au apărut în 1938, poate nu întîmplător într-o perioadă istorică delicată. Ne mulţumim să constatăm că Bryan Singer îşi face treaba bine şi că, deşi face cîteva trimiteri la dicţionarul cinematografic, nu-şi ia libertăţi faţă de original. Superman Returns e filmul unui fan.
Superman Returns - 2006,
regia Bryan Singer.
Cu: Brandon Routh, Kate Bosworth, James Marsden, Frank Langella, Eve Marie Saint, Parker Posey şi Kevin Spacey.