În caz că unul dintre aceste două nume v-a făcut să ridicați o sprânceană (observați că n-am zis "să mustăciți"...), aflați dară că Musteata este o regizoare, istoric de artă, curator și scriitoare româno-americană (părinții ei sunt artiști / curatori / galeriști români care trăiesc în SUA de câteva decenii) și e căsătorită cu Singh, un artist și regizor francez de origine indiană.
Filmul lui Singh și Musteata ne transportă într-un Paris distopic, unde sărutul e interzis (și, implicit, orice manifestare publică de afecțiune). Și, de parcă asta n-ar fi deja un afront pentru Orașul Romantic par excellence, plata pentru orice cumpărătură / tranzacție se face prin... mici acte de violență. Mai exact, vorba lui Nenea Iancu, își trag palme, mă-nțelegi?... Aproape că n-aș fi vrut să vă dezvălui acest detaliu, ca să nu vă stric surpriza pe care-am avut-o eu unul când am văzut filmul la cinemaul din clădirea Toronto International Film Festival...
Filmul e construit în jurul a două personaje: Angine, o doamnă din lumea bună dar cu o (foarte) proastă dispoziție, a cărei fascinație pentru Malaise (toate personajele poartă nume de afecțiuni ale inimii), o vânzătoare dintr-un magazin de lux - un fel de mash-up între Amélie Poulain și Wednesday Adams - atrage gelozia unei colege. Revenind, ca-ntotdeauna, la Nenea Iancu, fandacsia-i gata. Și după aia, din fandacsie cade în tragedie...
Povestea... poveștii filmului începe cu Galeriile Lafayette, celebrul magazin parizian, care în 2021 și-a deschis porțile-în timpul nopții, după ora de închidere-tinerilor cineaști pentru scurt-metraje de câte 5 minute. Deux personnes... a ajuns un film de 36 de minute, cu o distribuție prestigioasă (vezi mai jos) și producători precum Julianne Moore și Isabelle Huppert. Bașca, iată, o șansă reală (sper eu) la un Oscar pentru scurtmetraj de ficțiune.
Filmat într-un alb-negru somptuos care mi-a evocat austera bibliotecă berlineză din Der himmel über Berlin / Wings of Desire al lui Wim Wenders (să nu uităm că în clădirea Galeriilor Lafayette a funcționat o bancă până în anii '30), Deux personnes... atinge teme "grele": (auto)constrângere și dorința carnală, supravegherea de "sus" și supunerea oarbă, pornind de la o premisă absurd-ionesciană care explorează într-un mod aluziv-ironic felul în care intimitatea e posibilă (dacă e posibilă...) într-un mediu excesiv de controlat, oglindind oarecum vremurile absurde pe care le trăim.
Da, filmul e clar influențat de teatrul lui Ionescu și de suprarealismul lui Buñuel, dar are și un subtext politic imposibil de tăgăduit și reflectat de protagonistele lui. Angine e întrupată de fascinanta actriță iraniană Zar Amir Ebrahimi (Holy Spider) iar Malaise de Luàna Bajrami (Portrait de la jeune fille en feu), născută în Kosovo. Vocea cristalină care ne spune povestea îi aparține lui Vicky Krieps (Phantom Thread), de o origine mai puțin... conflictuală, și anume luxemburgheză.
Și-acum, doamnelor și domnilor... două persoane făcând schimb de salivă!