Obaba, tărâmul ascuns

Cu: Pilar López de Ayala, Juan Diego Botto, Bárbara Lennie, Eduard Fernández, Peter Lohmeyer, Mercedes Sampietro, Héctor Colomé, Pepa López, Lluis Homar, Txema Blasco, Iñake Irastorza, Juan Sanz, Ryan Cameron, Christian Tardío
Un film de Montxo Armendáriz
Scenariul: Montxo Armendáriz
După romanul Obabakoak de Bernardo Atxaga
Producători: Puy Oria, Montxo Armendáriz, Karl Baumgartner, Michael Eckelt
Producţia Oria Films, Pandora Film, Neue Impuls Film


Sinopsis

O călătorie într-un orăşel misterios, izolat, situat într-o zonă de deal bască, populat cu excentrici. Un târg presărat cu şopârle. O experienţă fascinantă şi evocatoare, atât pentru protagonistă, cât şi pentru spectator. Obaba - tărâmul ascuns, o privire delicată asupra amintirii şi identităţii.

Tânăra cineastă Lourdes (Barbara Lennie) pleacă într-o excursie către teritoriile Obaba din Pirinei, o călătorie de-a lungul celor "87 de curbe", spre un loc plin de enigme. Are în bagaj o mică cameră video, pregătită să surprindă realitatea şi oamenii din Obaba. Va descoperi mult mai mult, poate chiar pe sine însăşi. Se împrieteneşte cu Merche, Ismael, Tomás sau Miguel, dar observă cum aceştia par blocaţi într-un trecut din care nu pot, sau nu vor, să scape. Treptat ajunge să îi cunoască făcând incursiuni în copilăriile lor şi descoperă lucrurile care îi leagă.

Chiar dacă Lourdes este o străină, locuitorii din Obaba se deschid în faţa ei. Povestirile lor prezintă trei versiuni diferite ale anului 1960, povestiri despre oameni care, ca şi Lourdes, sunt străini de viaţa din Obaba. Fiecare poveste cu estetica sa vizuală.

Prin intermediul noilor săi prieteni şi al lui Miguel - un băiat vesel şi leneş care îi devine cel mai apropiat -, Lourdes începe să descopere mici părticele din vieţile lor: dinainte, când erau copii, şi de acum, când unii dintre ei încă mai au vise.

Ca şi în romanul lui Atxaga, filmul înglobează mai multe povestiri într-un spaţiu restrâns, cu conexiuni subtile şi deseori surprinzătoare. Mici frânturi din vieţi pline de pasiuni, invidie şi violenţă.

Prima poveste este despre o directoare de şcoală singură (Pilar Lopez de Ayala), care aşteaptă la nesfârşit scrisori de la iubitul ei, scrisori care nu sosesc niciodată. Cea de-a doua explorează clişeele psihologice legate de înecarea surorii unui bărbat instabil psihic. Ultima prezintă prietenia prin corespondenţă dintre Esteban (Ryan Cameron) şi o fată din Germania.

Din toate aceste fragmente, Lourdes încearcă să reconstruiască puzzle-ul care dă sens vieţii lor şi care îi va permite să surprindă realitatea cu ajutorul camerei sale video. Dar mereu lipseşte ceva, ceva care îi scapă şi pe care nici ea, nici camera ei video nu îl pot reţine sau explica... Cum e comportamentul misterios al şopârlelor care trăiesc acolo...

Obaba este cel mai nou film de lung metraj al regizorului basc Montxo Armendariz (Secretos del Corazón, Silencio roto), produs de Oria Films cu sprijinul Sogecable şi al televiziunii spaniole TVE. Scenariul este o adaptare a bestseller-ului internaţional Obabakoak al scriitorului basc Bernardo Atxagas şi este un fel de imagine magic-realistă a unei ţări mitice. O serie de povestiri retrospective redă imaginea impresionistă a unui orăşel şi inexplicabila putere pe care o exercită asupra locuitorilor săi şi asupra celor ce încearcă să îi descopere misterele. "Este despre naturaleţea misterului, despre ceea ce nu este spus, despre permanenta căutare a necunoscutului". (Armendariz). Obaba - tărâmul ascuns descuie cu grijă porţile trecutului pentru a-i studia efectele asupra prezentului, cu rezultate ce împing în mod obsesiv lucrurile în afara perspectivelor familiare.

Obaba - tărâmul ascuns reprezintă un amestec al spiritului de observaţie socială, obişnuit la Armendariz, cu o doză de realism magic. Viziunea proaspătă a filmului şi amestecul farmecului regional cu realismul magic vor trezi, cu siguranţă, interesul cinefililor.

În vârstă de 56 de ani, Armendariz este un obişnuit al festivalului de la San Sebastian, primind Golden Shell în 1992 pentru Cartas de Alou şi Silver Shell în 1986 pentru 27 Horas. Filmul său Tasio a câştigat premiul FIPRESCI în 1984, regizorul făcând parte din juriu în 1995.

Ultimele trei filme ale lui Armendariz - Stories From the Kronen, Secretos del Corazón, şi Silencio roto - au strâns în medie, în Spania, 2,8 milioane de euro (3,4 milioane USD).


Descrierea personajelor

Profesoara. (Pilar López de Ayala)
O femeie tânără - încă nu are nici 25 de ani - care îşi plimbă singurătatea pe străzile din Obaba. Într-o şcoală dărăpănată, ea îşi iniţiază elevii în misterele aritmeticii cu exemple din propria sa viaţă, pentru ca ei să nu le uite. Şi îşi petrece timpul numărând paşii de la casa ei până la şcoală, pentru a înăbuşi pasiunile ascunse sub aparenta-i fragilitate.

Lourdes (Bárbara Lennie)
Crede că lumea se învârte în jurul ei. Face studii audio-vizuale. Este puţin nebună, sociabilă şi are acea siguranţă a unui tânăr care îşi are viitorul aranjat. În orice caz, excursia sa la Obaba o va pune faţă în faţă cu o realitate care îi va schimba sentimentele şi felul de a înţelege viaţa.

Miguel (Juan Diego Botto)
Trăieşte şi se bucură de ceea ce are în jurul lui. E un tânăr vesel, deschis, haios şi altruist. Ştie că invidia şi răutatea au fost cauzele multor lucruri care s-au petrecut în Obaba. De aceea se fereşte de ce este deja stabilit, fără a-şi face griji despre ce se poate spune. Moto-ul său ar putea fi: "Trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască". Are întotdeauna la el un walkman pentru a asculta muzica preferată, în special rap.

Esteban (Lluis Homar)
Când era copil, era un băiat sensibil şi silitor, poate prea formal. Este afectat de trecutul tatălui său - un inginer german care venise la Obaba pentru a lua în primire minele - şi de scrisorile pe care le primise de la o adolescentă blondă care locuia în Hamburg. În prezent e un profesor renumit, prea sensibil şi formal, poate puţin frustrat în relaţiile sale personale. Trăieşte printre cărţile sale, izolat, cu toate că păstrează poza primei sale iubiri: adolescenta blondă care îi trimitea scrisori în plicuri crem.

Ismael (Héctor Colomé)
Un tip tăcut şi timid. Un pic misterios. El conduce, nu foarte entuziasmat, motelul, împreună cu soţia sa, Merche. Singura sa dorinţă, acum că are 50 de ani, este să aibă grijă de şopârlele rănite pe care le găseşte la ţară, de parcă viaţa sa nu ar avea alt sens. Totuşi, când era copil, era un băiat foarte vesel şi neastâmpărat, căruia îi plăcea să facă pozne şi să fugă după fete.

Tomas (Paco Sagárzazu)
În copilărie era cel mai inteligent băiat din şcoală. Era prieten cu Ismael şi Esteban, partener de jocuri şi aventuri. Dar ceva s-a întâmplat - sora lui spune că Ismael i-a pus o şopârlă în ureche ca să-i mănânce creierul - şi acum la 50 de ani, suferind de o surzenie care îl izolează şi mai mult de oameni, s-a transformat în prostul Obabei.

Begona (Iñake Irastorza)
Sora lui Tomas. O femeie singuratică şi suspicioasă, obsedată de un trecut pe care nu vrea - sau nu poate - să-l uite. Când era copil, s-a îndrăgostit de Ismael, dar a fost neglijată de acesta şi, de atunci, dorinţa de răzbunare a fost singurul ei scop în viaţă.

Lucas (Eduard Fernández)
Unul dintre primii care au plecat din Obaba. Are în jur de 35 de ani; a lucrat ca agent de livrări la un supermarket, în oraş. Este afectat de moartea prematură şi neaşteptată a fratelui său - cu care are discuţii ciudate -; suferă de o schizofrenie latentă care îl va duce într-un abis de nebunie şi distrugere.


Variety: Obaba - tărâmul ascuns

Tranziţia de la naraţiunea complexă pe care s-a clădit cartea lui Atxaga este realizată cu mai puţină lipsă de graţie decât ne-am putea aştepta, de către filmarea constantă a lui Lourdes, care păstrează punctul central al romanului constând în importanţa povestirilor în definirea noastră. Cartea lui Atxaga a arătat cum identitatea bască va fi mereu în afara înţelegerii non-bascilor, însă, în cazul de faţă, scenariul are grijă să transforme întrebarea într-un studiu universal asupra dificultăţii imaginării altor lumi şi asupra pericolelor inerente din cadrul comunităţilor restrânse, tradiţionale.

Pînă la acest film, Bárbara Lennie a avut doar roluri secundare, însă, în acest caz, se descurcă bine, ochii ei întunecaţi părând gata să o ia razna. În orice caz, incapacitatea ei de a da sens lucrurilor ce i se întâmplă face ca personajul ei să pară oarecum pasiv şi neclar. În rest, majoritatea membrilor distribuţiei considerabile trezesc interesul asupra filmului, chiar cu roluri minore, în special copiii remarcându-se prin prestaţia lor.

Afecţiunea lui Helmer pentru lumea pe care a creat-o este evidentă şi prezentată în mod superb de către Javier Aguirresarobe prin concentrarea imaginii asupra nuanţelor deseori îmbibate de ploaie ale regiunii Obaba şi împrejurimilor sale.

Coloana sonoră bazată pe chitară, pian şi violă este prezentă, discret, pe tot parcursul filmului. Alura este impunătoare, câteodată prea mult, în timp ce comentariile făcute de Lourdes către cameră exprimă prea des ceva mai mult decât propria ei confuzie.