Umor englezesc reavăn, bun cînd loveşte vipia - Keeping Mum

În această baie de căldură şi de comedioare americane idiotizante, distribuitorii mai găsesc din cînd în cînd buna inspiraţie de a propune şi altceva. De pildă filmul de faţă, intitulat în original Keeping Mum, dar tradus aiurea-n tramvai prin O dădacă plină de surprize. O dată că îţi imaginezi o comedie americană ca Acasă la coana mare, apoi pentru că nu e vorba de o dădacă în film, ci de o menajeră. Oricum, filmul poartă marca seriozităţii britanice, începînd cu scenariul şi terminînd cu jocul nuanţat al actorilor. Keeping Mum e o comedie adevărată, nu o capodoperă, dar, în materia cenuşie încinsă a filmelor de vacanţă, el sare cu doi metri în faţă. Scenaristul Richard Russo a imaginat un film care, deşi te trimite din start la Rosemary's Baby (regia Roman Polanski), mai ales că actriţa seamănă un pic cu Mia Farrow, te convinge pe parcurs că nu îşi propune să devină o parodie a horror-urilor antologice, para- sau anormale. El ia foarte în serios macabrul, dar îi insuflă din toate părţile umorul genetic al naţiei.

Recunosc. Nu mă inspira un alt lungmetraj cu Rowan Atkinson. Am văzut unul şi mi-a fost de-ajuns, dar n-am rămas la vizionarea de presă numai pentru popcorn. Filmul te prinde, e lucrat sobru şi relaxat, îţi cîştigă încrederea şi ştie pînă unde să întindă partea întunecată a poveştii. Căci subiectul e pe undeva înşelător. O femeie care ucide, fie ea interpretată de Maggie Smith, nu e tocmai corect politic, nu? E adevărat, gestul devine justificat atunci cînd le-o coace unor personaje care şi-o merită. Şi în coordonatele unei comedii. Regizorul Niall Johnson a ştiut să domolească patosul lui Rowan Atkinson, probabil ajutat şi de actorul care dorea şi el să se îndepărteze de traumatizantul Mr. Bean. Dar Kristin Scott Thomas e foarte bună. Ea, care juca atît de intelectual fiecare rol, pînă la a distruge personajul, acum se trage în spatele rolului gospodinei neglijate şi dă din ea atît cît trebuie. Patrick Swayze e şi el în contre-emploi, jucîndu-şi aproape la modul ironic imaginea de sex-symbol american care năuceşte minţile englezoaicelor de ţară. Maggie Smith, actriţă respectată, pentru care rolurile de aristocrată fanată cu limba ascuţită deveniseră o obişnuinţă, a primit şi ea un altfel de rol, iar poziţia de bunicuţă grijulie şi criminală îi permite să se mişte imperturbabil între extreme, fără a brusca angrenajul.

N-am auzit de Niall Johnson, dar Keeping Mum mi se pare un film absolut onorabil, cum nu puţine sunt filmele britanice corect meşteşugite, cu bun simţ şi cu simţ de răspundere, care par în primul rînd realizate de nişte oameni cărora le pasă de public. Îl recomand cu toată căldura, dacă pot să mă exprim astfel pe o aşa vreme.


O dădacă plină de surprize / Keeping Mum - 2006,
regia Niall Johnson,
Cu: Rowan Atkinson, Kristin Scott Thomas, Maggie Smith, Patrick Swayze.