Englezul complet, sinteză a inocenţei şi model de curaj. Mister Bean, pentru mine, a reprezentat un moment de turnură, un facilitator de decizie în cariera de bufon literar pe care mi-am asumat-o. Benny Hill, pe de altă parte, un alt geniu al comediei, mă intimida cu miile de costume şi peruci. Însă Mister Bean reprezenta un gen de umor universal, purtînd acelaşi sacou, aceeaşi cămaşă, aceeaşi maşină.
Acum, ar fi stupid să spun că filmul în care joacă rolul unui preot insipid care descoperă umorul ca ingredient ideal pentru predicile sale nu are puţină ironie. La fel ca întreg filmul, pe care l-aş putea lua cu uşurinţă drept o comedioară britanică, nu genială, însă suficient de entertaining pentru a nu regreta banii daţi (ceea ce nu aş putea spune şi despre filmele recente ale lui Robin Williams).
Nu aş vrea să deconspir foarte mult din film pentru că el conţine un element de surpriză pe care realizatorii l-au pregătit cu atenţie. Însă merită văzut atît pentru cele cîteva bancuri foarte bune pe care Mister Bean le spune personal, cît şi pentru Patrick Swayze, un american atît de bine ironizat încît vena europeană din mine s-a umflat cu satisfacţie de cîteva ori.
Una peste alta, e o comedie uşor neagră a cărei concluzie de final este: "Dacă te enervează cineva, omoară-l. E OK". Eeeeee. Cu o singură excepţie: să fie de rîs.