La 26 mai 2026 am ascultat recitalul Cvartetului Gaudeamus, care a avut loc la frumoasa sală a Institutului Cervantes din București.
O veste foarte bună: în Adunarea Generală a International Society for Contemporary Music (ISCM) de la București, compozitoarea Doina Rotaru a fost aleasă Membru Onorific al organizației, la propunerea Asociației Române a Femeilor în Artă (ARFA), fiind astfel primul și singurul român din istoria de peste 100 de ani a ISCM, care primește această distincție. Momentul coincide cu organizarea la București, după o pauză de 27 de ani, a Festivalului ISCM World New Music Days, 2026.
Gazda, domnul director Abel Murcia Soriano, a rostit un cuvânt de bun venit participanților și a urat succes interpreților.
Diana Rotaru, Coordonator Artistic SNR-SIMC a mulțumit Institutului Cervantes pentru colaborare și a prezentat Cvartetul Gaudeamus [1] al Filarmonicii din Brașov, alcătuit din: violoniștii Sebastian Tegzeșiu și Raluca Irimia, violistul Adrian Vasile, violoncelistul Mircea Marian.
Prima lucrare din recital a fost A Difference of Sixty-Eight Days pentru cvartet de coarde (2021) a compozitorului american Mark Micchell. Despre lucrare, compozitorul spunea că reflectă două zile de haos și deznădejde din pandemia de Covid. La sala Institutului Cervantes, ascultam disonanțele șocante, în care violoncelul se confrunta violent cu restul instrumentelor. Apăreau scurte interjecții, retezate și reluate, figurații răstite ale viorii prime, tremolo-ul violoncelului erupând, apoi o pauză generală (G.P.), inspira spaima. Glissando-ul lent, descendent cuprindea treptat întreg ansamblu în crescendo. Surdina viorii secunde colora timbral. Violoncelul "striga" în registrul supra-acut. Accentele se iveau alternativ la instrumentiști, iar angoasa era sugerată prin intervalele de secundă armonică.
Compozitorul prezent a felicitat interpreții, în aplauzele numerosului public.
A urmat W.A. Mozart - Sound introspection - Șase piese scurte pentru trio de coarde (1994) de Aurel Stroe. Ca pretext, autorul a folosit începutul Dezvoltării din partea a IV-a a Simfoniei nr. 40 de Wolfgang Amadeus Mozart, considerată de unii analiști ca prefigurare a dodecafonismului. Opusul lui Stroe "conține mai multe straturi de semnificație: un omagiu adus lui Mozart, apoi un exemplu de comentariu variațional modern realizat cu mijloace postmoderne, meta-stilistice, o suită de studii miniaturale asupra unui material muzical tradițional; în cele din urmă, o viziune componistică vie, ce transformă atât conținutul cât și sensul muzicii de la care pornește" (Dan Dediu). Interpreții de pe scenă au realizat cu maximă concentrare, toate efectele timbrale solicitate: flageolete, glissando, con legno, pizzicato, ricochet con legno.. Efectul de articulare forțată a degetelor pe corzi, fără trăsătură de arcuș conducea la o culminație în fortissimo. Acele sforzando-uri foarte intense alternau cu sunete fâșâite sau emise prin flageolete. Momentele de stagnare pe un acord disonant schimbau tensiunea. Instrumentiștii cântau cu sunet alb (fără vibrato). Multă culoare a adus patinajul pe o singură cardă la violoncel, atingând punctele nodale unde erau flageoletele naturale, în apropierea capătului tastierei, spre căluș. Se percepeau momente de aleatorism. Secțiuni vijelioase se diluau într-o fermată pe un acord disonant. Interpreții obțineau zgomote prin lovirea cu degetele mâinii stângi a cutiei de rezonanță a instrumentului, chiar alături de limbă. Spre final, simțeam ritmuri și intonații vagi de muzică spaniolă. Dar aspectul dansant era imediat spulberat de pizzicato tip Bartok ori de tropăitul pantofilor pe podea.
După aplauzele auditoriului, a urmat lucrarea On Endless Hold pentru cvartet de coarde (În așteptare nesfârșită) de canadianul James Lowrie. Lucrarea, compusă în anul 2020, se referă la două tipuri de așteptare: primul, când apelul este pus în așteptare la o companie sau instituție guvernamentală. Al doilea, este un stil experimental, menit să distorsioneze și să suspende senzația de timp și de direcție. În primul fel, muzica suna fie a jazz, fie á la Mozart, iar în al doilea tip de așteptare, se aud acorduri și armonii lungi. A ceste două stiluri sunt legate între ele prin glissandi lente, ca o schimbare psihedelică de perspectivă.
Vioara secundă iniția o temă pe care de la unison, vioara primă o macula, scăzând înălțimea sunetului printr-un glissando lent. Auzeam apoi, un coral ce se transforma în muzică minimalistă. Violoncelul efectua un tremolo pe zone diferite între căluș și tastieră. Surdina schimba de asemenea, timbrul. Un acord consonant prelung încheia lucrarea.
Publicul a apreciat lucrarea și interpretarea ei prin aplauze intense.
A urmat Lluor. Désir d'étoiles pentru vioară și violoncel (2024) de Núrla Glémenez Comas (Spania), duo interpretat de Raluca Irimia și Mircea Marian.
Lluor a fost concepută ca o piesă încadrată între două cântece ale lui Frederic Mompou - El noi de la mare și El Rossinyol - cântece tradiționale catalane, ce evocă copilăria compozitoarei.
Lluor în catalană înseamnă rază, strălucire. Se auzea și o secțiune mai ritmată cu motive și pasaje amintind de dansuri, după care se revenea la cântecul îndepărtat inițial. Se percepeau și sonorități de bucium. Sforzando-ul apărea brutal. Violoncelul scrâșnea uneori voit pe un crescendo. Violoncelistul utiliza daumen-ul, apoi pizzicato de mână stângă, cu dezinvoltură. Vioara realiza salturi de registru, Se auzeau flageolete naturale la violoncel, lovirea corzilor cu mâna, game descendente doar din articulația degetelor mâinii stângi. Erau prezente efecte zgomotoase precum: pizzicato Bartók, glissandi și bătăi cu palma în cutia de rezonanță a violoncelului (lateral pe eclisă și pe fața instrumentului. Violonista lovea coarda pe dedesubt cu degetul, în timp ce ținea un sunet prelung. Interesantă ideea cu plecarea de pe scenă a violonistei, cântând.
După aplauzele publicului, a urmat lucrarea Winter solistice pentru cvartet de coarde (2021) de Songfeng Tlan din China. Este inspirată de o sărbătoare de familie din data solstițiului de iarnă, 22 decembrie 2019, în orașul natal. Compozitorul fiind plecat de trei ani, a fost cuprins de nostalgie. A surprins sonor, mai ales prin ritmul cu accente expresive schimbătoare, spiritul dansant, festiv al sărbătorii. Lucrarea pare un miniconcert pentru violoncel. Frumos a sunat secțiunea mediană lirică. Auzeam unele asemănări jazz-istice, cu muzica Blues-ului lui Maurice Ravel, din Sonata pentru vioară și pian. Bine coordonat a fost unisonul de pizzicato al tutti-ului. Erau acolo și elemente tehnice de virtuozitate: bariolaje, trăsătura de arcuș ricochet. O serie de lunecări prelungite ca de mieunat (glissando) flageolete, efecte timbrale precum: con legno, lovirea cutiei viorii cu degetul 4, în timp ce restul degetelor articulau ordinario pe corzi.
Un spectacol reușit, care a stârnit ropote de aplauze în final.
NOTE
[1] Cvartetul Gaudeamus a fost înființat în anul 1987 la Iași, beneficiind de îndrumările membrilor cunoscutului Cvartet Voces. În anul 1988, au obținut Premiul I la Concursul de interpretare pentru cvartete studențești, din cadrul Festivalului Internațional de Muzică de Cameră - Brașov, ediția a XIX-a. A obținut premii la Concursul International de Cvartete coarde "Mozart", (Salzburg, 1995), Concursul International de Muzica de Camera V. Bellini, (Sicilia, 1995), Concursul International de Muzica de Camera San Bartolomeo Al Mare, (2000). S-a perfecționat în cadru unor cursuri de măiestrie susținute la Londra și Salzburg, și cu formații similare de renume, precum Cvartetul Alban Berg și Cvartetul Amadeus. Din 1988, Cvartetul Gaudeamus a devenit parte a Filarmonicii din Brașov. A susținut recitaluri camerale în: Franța, Italia, Germania, Anglia, Spania, Belgia, Ungaria, Rusia, Croația, Polonia, Slovacia, Moldova și Japonia. Între anii 1997 și 1998, Cvartetul Gaudeamus a concertat în rol de cvartet de rezidență in Marea Britanie, la Jubilee Hall din Aldenburg. Ansamblul abordează un repertoriu vast, cu un accent deosebit pe muzica contemporană românească (Dan Dediu, Adrian Pop, Vlad, Ulpiu, Anatol Vieru, Wilhelm Georg Berger, Adrian Iorgulescu, Pascal Bentoiu, Tudor Jarda, Theodor Grigoriu, Vasile Spătărel și Vasile Herman), peste 200 lucrări. Formația cântă de asemenea șansonete, muzică de film și jazz. Cvartetul a realizat înregistrări precum: String Time (2004), String and Sax (2006).