Un profil de tată exemplar - My Father's Shadow / Umbra tatălui meu la TIFF, 2026

Interesul actual pentru culturile și tradițiile africane e vizibil accentuat. Intrat de făgașul descoperirilor de tot felul în mai multe direcții. Nu numai prin arta (nu-i mai spunem "neagră"), adică picturile, sculpturile, măștile, ceramica, muzica și dansul. Nu numai prin noutățile intrării pe piața europeană a gastronomiei africane (cum ar fi de pildă Nigerian Ogbono Soup), ci și prin promovarea internațională a unor producții filmice precum My Father's Shadow / Umbra tatălui meu, peliculă inclusă în ediția TIFF-ului 2026 în secțiunea Competiție, după ce a fost răsplătit cu mențiunea specială Camera d'Or la Cannes 2025 și trofeul pentru Cel mai bun debut la premiile BAFTA. Sunt multe filme cu titluri focusate pe imaginea tatălui la această ediție a TIFF-ului. Filmul cineastului britanic-nigerian Akinola Davis Jr. e unul dintre acestea. Merită atenție pentru curajul, poate și naivitatea, dar în orice caz prospețimea narației manifestată în arta de a aduce pe ecran povestea simplă a vieții din Nigeria. A vieții din Lagos în timpul tulburărilor din anul 1993. Pentru că atunci au avut loc evenimente sociale cu profunde urmări asupra populației. Alegerile pentru trecerea de la un regim militar la unul civil, democratic, au fost anulate brusc, ceea ce a dus la revolta populației. Forțele de securitate guvernamentală au ucis peste o sută de protestatari. Sunt file din istoria recentă a Nigeriei, file pătate cu sânge nigerian.


Povestea acelor zile cumplite (de fapt o zi) o spune Akinola Davies Jr. în filmul său derulat în stil ciné-vérité implantat în pulsul și fluxul străzii, prin intermediul unui fir narativ ce urmărește drumul unui tată cu doi băieți de la domiciliu până în Lagos, capitala în care lucrează ca să-și întrețină familia. Prilej pentru cineast de a radiografia mediul și modul de viață al nigerienilor de rând. Drumul cu specificul praf roșiatic african, microbuze răblăgite supraaglomerate, motociclete supraaglomerate și ele, pe post de taxiuri de oraș, străzi animate, piața ca un clocot uman pulsând neîntrerupt, zgomot, vestimentație în culori țipătoare, vacarm nesfârșit, viață. Ca ciudățenie africană despre care europenii nu au habar sau se miră neîncetat, dau informația citită într-un jurnal cambodgian, că taxiurile din Yaoundé nu pornesc în cursă până când nu sunt ocupate toate locurile din mașină, bașca nici atunci, până când nu mai apare un client ca să fie ținut pe genunchi de pasagerul din dreapta șoferului. Picanterii africane, ciudățenii, neajunsuri din care populația autohtonă știe să facă haz de necaz. Realități din viața de zi cu zi a unor oameni prezentați în film ca un focar de vitalitate și asumare conștientă a cerințelor supraviețuirii. Filmul decupează o zi din metropola nigeriană. O zi dramatică, tensionată. O zi tragică pentru viața celor doi băieți.

Naratorul din filmul lui Akinola Davies Jr. este copilul de 11 ani, ce rememorează, în "umbra tatălui", cu pioșenie, dragoste filială și duioasă aducere-aminte, drumul alături de el și de fratele lui mai mic, de 8 ani, prin labirintul de trăiri și evenimente a acelei zile fatidice. El vede zborul rotat al vulturilor pe cerul amenințător, dar se bucură de caruselul din parcul de distracții și începe să se teamă de militarii ce țin sub observație populația în timpul patrulărilor de rigoare pe străzi. Un predicator stradal cheamă lumea la pocăință, niște sadici hăcuiesc un animal marin pe o plajă, în vreme ce tatăl băieților le face educația adecvată vârstei lor. Bărbatul chipeș, cu trup atletic și privire blândă, frunte ridată și omenos din fire, care este tatăl băieților, Folarin, interpret Sope Dirisu, este un veritabil exemplu pentru ei. El evocă amintiri din viața familiei, le vorbește cu respect despre mama lor, deși o vagă distanțare se insinuează treptat. O sumă de calități cum s-ar zice. Tezismul filmului este evident, accentuat cu asupra de măsură. Onest și iubitor de oameni, tatăl muncește pentru întreținerea familiei, dar plata salariului este amânată pe fondul nesiguranțelor social-financiare prin care trece țara. Subiectul primește amplitudine, sugestia de analiză a crizei sociale se extinde. Asta este lumea spre care deschide ochii mari micul narator. Din tabelul stufos al distribuției desprindem, pe lângă Sope Dirisu în rolul tatălui, pe Godwin Egbo (Akim) și Chibuike Marvellous Egbo (Remi). Mama celor doi băieți nu apare ca personaj conturat doar in absentia ca virtuală ființă ocrotitoare, apoi, fragmentar în învălmășeala ritualului de înmormântare. Căci da, s-a întâmplat, tatăl evocat cu dragoste și compasiune, nevinovat, este ucis de un militar în ambuscada de pe străzi. Regizorul se străduiește să contureze profilul unui tată exemplar și reușește parțial, pretutindeni unde filonul educativ nu e prea apăsat.

Didacticist în intenție și reportericesc în sens bun ca expresie, My Father's Shadow / Umbra tatălui meu deschide perspective uimitoare asupra cunoașterii unor insolite realități de pe un alt continent decât îmbâcsita Europă. Și nu oricum, ci privind totul cu un ochi ager, proaspăt, fixat pe obiectivul-țintă avut în vedere. Filmul lui Akinola Davies, prin naturalețea caracterelor descrise și naturalismul imaginii, prin vitalitatea necontrafăcută a acestor caractere e o replică dură la ceața decadentă căzută peste familia europeană, vidată de conținuturi morale esențiale. Filmul lui Akinola Davies, dincolo de criza electorală transpusă tranșant, conține un mesaj umanitarist de înaltă simțire, un eticism bazat pe cultul familiei și al valorilor tradiționale de care societatea europeană, influențată de SUA, se pare că a uitat. Și e bine să vină cineva să-i aducă aminte.