Dacă Michael Mann ar filma contorul la lumină şi gaz, filtrat cu bleu / galben & mov, pe beat de Audioslave cu Terje Rypdal şi mix Moby, contorul probabil că ar fi jucat de cel puţin un actor de A din Hollywood. Sau de doi, contor bun, contor rău. Şi unii din noi am sta cu ochii bec şi am zice, "iiii".
Cam asta e. Un film de Michael Mann. Brutal, ultra-stilizat, rated R la ei, IC 14 la noi. Adică To Live and Die in Miami, de la To Live and Die in L.A. (1985), al lui Friedkin, inspirat de neon-graffiti, MTV noir-ul lui Mann din Miami Vice (apărut în 1984). Chiar dacă nu l-a creat, Mann a fost stilistul serialului cel mai cool de la jumatea anilor '80. De unde a apărut şi Lethal Weapon, din care a apărut mai târziu şi Bad Boys. Şi gurile rele zic că Miami Vice 2006 e Bad Boys III, alb-negru în loc de doi negri. Să vă zic mai bine bancul cu domnul Bob. Sau fazele hyper din Vice (i-am zis weiss, pentru că are componenta de alb pentru a contrabalansa negrul şi galbenul, fără conotaţii rasiste de Gong Li). Farrell umblă pe ecran ca o erecţie constantă, parcă-i fotbalist, Foxx se crede primadonă dar rolul nu-i cere nimic decât să umple ecranul, iar filmul e porno deghizat (nu iară, ci din nou).
Ok, începe cum şi-ar fi dorit serialul Băieţi buni să fie, wish, wish, zâna măseluţă. O scenă la club, apoi o expoziţiune inutilă, o scenă gratuită de sex negru, apoi una inter-rasială, plus cel mai superfluu periplu cubanez, tot filmul e o reclamă non-stop la Bacardi (mojito making of, vezi articolul trecut), shootingul final e by the numbers, alea de bază, un, doi, trei, putem observa chiar scene de telenovelă. Toate filmate experimental în HD (pe lângă care Collateral e Disney), cu locaţii numeroase, de la Miami la Havana, Uruguay, Republica Dominicană, Paraguay, Haiti şi Barranquilla, Columbia. Şi muzica, nimic nou ca experiment faţă de filmele anterioare, dar o combinaţie dinamită, de la tema din Heat la Moby, Audioslave, Klaus Badelt, Mark Batson, Organized Noise, Mogwai, Nonpoint, Goldfrapp.
Mă gândeam la ce distribuţie perfectă ar fi putut avea Miami Vice. Da, Russell Crowe şi Denzel Washington, dar ei joacă la Ridley Scott în American Gangster. Anyway, un Michael Mann disperat, dezordonat, haotic, care i-o dă, oricum, peste tot, lui Michael Bay, de ex. cel mai prost film al lui Mann va fi mereu mai bun decât orice film al lui Bay, Ratner etc. Vice / Weiss-ul e deja film cult, aştept DVD-ul ediţia specială şi mi s-a făcut poftă şi să-l revăd pe Don Johnson şi tema lui Jan Hammer, care lipseşte din cel mai macho, plin de testosteron, neon-grafitti, audio-blast film al anului (n.b., Domino e din 2005). Viva mojito!