Pregătiţi mormanul de pietre. Reglaţi-vă ţinta. Am de gînd să mă transform într-un moşuleţ ticăit, pisălog şi antipatic. Şi, dacă n-am să vă ridic, cu acel clasic discurs culpabilizator despre cei 7 ani de acasă, de pe scaunul pe care tocmai v-aţi aşezat în troleibuz, nu este pentru că aş resimţi vreo urmă de compasiune pentru tineretul care poate obosi la fel ca reprezentanţii vîrstei a treia, ci doar pentru că troleibuzele aglomerate nu fac obiectul predicii de faţă. Va fi vorba despre cu totul şi cu totul altceva. Despre nişte zile sau mai curînd seri, trei la număr, 1, 2 şi 3 septembrie, în care aproape tot ce are mai bun şi mai interesant ţara noastră în materie de rock, jazz, blues şi folk se va aduna la Vama Veche pentru cel mai mare festival pe care un litoral de mare, neagră sau roşie sau mov, îl îngăduie prin preajma sa. Pe scurt, şi ca să nu mai lungesc frazele în mod inutil, Stufstock 2006. Trebuie să recunoaşteţi că un festival de muzică nu prea aduce a troleibuz aglomerat. Şi că una e dezbaterea privitoare la scaunul din autobuz, şi alta cea legată de salvarea unor locuri prin muzică. Cred însă cu tărie că, în orice situaţie de viaţă, un moşuleţ ticăit nu va rămîne altceva decît un moşuleţ ticăit.
Care va să zică: E foarte bine că se întîmplă ce se întîmplă. Foar-te bi-ne. Reţineţi ce vă spun eu: progresul omenirii nu se realizează decît atunci cînd oamenii respectă normele de bună-cuviinţă. Vă spun eu: în toate ţările civilizate, dacă vrei să te duci la un concert sau la vreo manifestare artistică, trebuie să plăteşti bilet. Asta înseamnă respectul pentru artist şi că nu mergi acolo, ca să te afli în treabă, nu, domnule, te duci acolo pentru că chiar vrei să te duci, că artiştii ăştia sînt şi ei oameni şi, dacă tot li se descarcă muzica de pe Internet, măcar atunci cînd ţi-o cîntă pe scenă să faci şi tu ceva ca să arăţi că-ţi pasă. Păi nu? Păi da. Deci e bine, domnule, e bine că dintr-un festival gratuit, Stufstock începe de anul ăsta să fie un festival cu bilet de intrare. E normal. E civilizat. E de bun-simţ, ce mai! Că ce se întîmplă atunci cînd e gratis? Vă zic eu ce se întîmplă: se umple şandramaua de tot felul de huligani care n-au respect, domnule, n-au respect pentru nimic. Şi atunci, va zic aşa să vă gîndiţi, fără respect nu se mai salvează nimic! Ce să mai salvezi cînd sînt toţi claie peste grămadă? Hm? Aşa că e bine. E mult mai bine.
Mai bine nu mai salvezi tu nimic, laşi Vama Veche nesalvată de muzică şi, dacă tot vrei festival şi trupe bune, le muţi tu un pic mai încolo, nu pe plajă, dom'le, s-o umpli de gunoaie şi scandal, că aşa nu mai salvezi tu nimic în veci vecilor şi doar distrugi, da' o pui, frumos, un pic alături, pe cîmp, că slavă Domnului, e plină ţara de cîmpuri care stau nefolosite şi abia-abia aşteaptă să se umple de artişti şi de oameni civilizaţi care să-i aplaude. Ce să salvezi, dom'le? Vezi-ţi tu de treaba ta, de cîntat şi de albume noi, şi dacă te gîdilă salvatul, păi atunci du-te frumos la primării, la autorităţi, cu petiţie scrisă, cu formulare, cu acte, cu cereri şi nu mai mobiliza tu pe unii care n-au auzit ce-i aia Blazzaj, dar au chef să se îmbete şi să facă scandal, să vină ca să salveze omenirea şi plajele României de prostime. Păi nu? Păi ce facem aici?
Festivalul se face frumos, aşezat, cu oameni civilizaţi, pe un cîmp, ceva, ca să nu se distrugă mare lucru şi inviţi tu, dup-aia, pe cine vrei, şi Cri Gri, şi Travka, şi Vali Răcilă, şi Iordache, şi Alternosfera. Deci e bine. E normal. Şi e 35 de lei noi pentru trei zile. Nici nu-i mult, dom'le: 35 de RON pentru artiştii ţării. E, cum să zic, exerciţiul elementar de bun-simţ. Păi Kumm? Credeţi că Omul Cu Şobolani e Buricul Pămîntului Fără Zahăr în care Emil e adeptul acelui Implant Pentru Refuz cu Luna Amară pe un Altar Defect Nociv în care Gîndul Mîţei dă de Urma unor Timpuri Noi făcute Zob de Za-Duff? Da? În fine, ce să zic: rămîne de văzut. S-ar putea să aveţi dreptate.