Suplimentul de cultură / septembrie 2006
O mai trecut un an şi parcă acum mă duceam cu inima mai mică decît anu' trecut, mică de cît popor o să găsesc acolo, de cîţi or să mai intre în comă alcoolică, mică de cîtă mizerie o să rămînă în urmă şi mică de micimea oamenilor în general.

Apoi mi s-a mărit pe parcurs. Pentru că am rămas cu impresia unei ediţii mai reuşite decît cea de anul trecut, în ciuda lipsei unor nume grele ale rockului românesc. Mai mult underground, mai mult necunoscut de peste graniţe, dar şi o diversitate mai mare, o mulţime de stiluri, de la rock, jazz, blues, folk şi variante, pînă la muzică ţigănească de inspiraţie balcanică - Mahala Rai Banda -, care by the way au fost superbi, reuşind să-i facă pe oamenii cu plete să danseze pe masă.

Un alt lucru foarte frumos a fost să descopăr cît de mult sentiment pur şi înălţător poate să emane un om cu o chitară. Mai mult decît o trupă întreagă. De fapt doi oameni, pe rînd. Nicu Alifantis şi Alexandru Andrieş au reuşit să umple micul spaţiu de la Şoni de emoţie şi de zîmbete. Chiar şi de cîteva lacrimi.

Un public mai cald şi mai apropiat nu cred că mi-a mai fost dat să văd vreodată. O mică mare de inimi. Meritau toate concertele din lume. Meritau să le cînte toţi cei pe care ei i-ar fi cerut. Mare păcat că nu prea se cîntă muzică din asta. Care să-i apropie pe oameni. Să-i facă mai buni.

Dacă s-ar face mai multe concerte poate ar exista mai puţine nenorociri. La scena cealaltă au fost destule trupe care merită menţionate, dar din păcate, după ce am văzut concertul Phoenix, nu m-am mai putut gîndi la nici una pentru multă vreme. În seara aceea au fost profesori. Au sunat absolut demenţial. Au cîntat ca nişte ceasuri. Cu precizie germană îmbibată de spirit românesc. Au fost într-o formă genială şi mă gîndeam ce bine poate suna o trupă după 30 de ani de repetiţii.

Am rămas fără cuvinte, de fapt toate cuvintele s-au transformat în furnicături şi s-au scurs prin piele. Nu mai am loc să mai scriu mai multe, deşi ar merita cu vîrf şi îndesat, despre Stufstock 4, mai bun decît 3, mai eterogen şi mai curat. O să-l aştept acolo şi la anu'.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus