Jurnal de TIFF, a la Cluj (8 şi 9 - final)

Încep cu o recTIFFicare la ce am scris ieri: Bruno Coppola nu e nepotul, ci vărul lui Francis Ford Coppola (în rest, Laureen Vonnegut e fiica lui Kurt Vonnegut, iar Oleg Mutu e în continuare fiul părinţilor săi.).

După cum spuneam, ieri am avut de făcut interviuri. Din această cauză, am alergat ca o proastă dintr-o parte într-alta şi am văzut bucăţi de filme. După ce Bruno Coppola mi-a spus, printre altele, că îşi ia casă şi se mută în România, Laureen Vonnegut că stă deja de 2 ani la Bucureşti, rezultatul acestor 2 ani fiind şi un proiect de film despre Revoluţie, am călcat pedala de acceleraţie spre cinematograful Victoria, ca să mai văd ceva din Faraon de Sinişa Dragin. Cele 20 de minute nu mi-au permis să-mi fac o părere, de fapt n-am înţeles mai nimic. Printre altele, de ce reporteriţa interpretată de Adriana Butoi este atît de dură, de inchizitorială, de stridentă în faţa camerei de filmat cu fostul deţinut din Siberia (Ştefan Iordache) pe care se vede din alte secvenţe că îl simpatizează foarte mult. Am mai văzut-o pe Olga Tudorache, care a absentat nepermis de mult de pe ecrane. Şi am mai văzut nişte imagini filmate în Egipt, peste care se suprapunea muzică populară românească. Hotărât, trebuie să văd Faraonul din nou. Nu pot spune că e un fiasco dacă nu l-am văzut tot.

Pe urmă iar mi-am luat picioarele la spinare, de data asta am alergat mai aproape, la restaurantul Humbertus, unde invitaţii luau prânzul, şi l-am aşteptat cuminte pe Barry Gifford să termine de mîncat şi să vină la interviu. A spus lucruri interesante, iar după ce am oprit reportofonul şi i-am cerut un autograf a început să vorbească de budism şi să-mi spună cum a atins prinţul Siddharta iluminarea.

De la budism am translat scurt spre un film unguresc din competiţie, Zile frumoase realizat de Kornel Mundruczko, regizor născut în Cluj, dar relocat în Ungaria. Deloc rău, cu o poveste care se dezvăluia din mers, filmul lărgea, am înţeles, un scurt-metraj mai vechi în care cineastul vedea sexul ca limbaj, ca formă de comunicare.

Pe urmă ce am mai făcut? Să mă gîndesc ... cred că am fost să mănînc la restaurantul Luciana, care se află chiar lîngă cinematograful Victoria, şi după ce am nemestecat micii, cînd să ajung înapoi la filme, am aflat că Examen de Titus Munteanu nu mai avea încă o proiecţie, aşa cum scria în program.

Seara asta se anunţă premiile.

PS Nu vreau să trimit textul înainte de a spune că azi-dimineaţă m-am întîlnit la micul dejun cu Alin Panc, din stafful TIFF-ului. Obosit (el s-a ocupat de distrarea invitaţilor străini pe care i-a ţinut tot timpul de-o aripă), Alin căra un geamantan şi cînd m-a întrebat ce fac şi eu am spus: Mă duc să transmit pentru LiterNet, el a spus: Poate scrii şi de mine, să spui că sunt băiat cumsecade..

***

S-au anunţat şi premiile.

Ziceam că Noi albinosul de Dagur Kari (Islanda) o să ia premiu. A luat. Marele Premiu (4000 de dolari) şi Trofeul Transilvania, dar s-a potcovit şi cu Premiul Criticii, de fapt al juriului membrilor secţiei Critica a Uniunii Cineaştilor.

Vivi Drăgan Vasile a luat Premiul de imagine oferit de Kodak Cinelabs România (10 role de peliculă 35mm), pentru imaginea filmului Furia. Din păcate, acesta a fost singurul premiu primit de filmul lui Radu Muntean.

Premiul de interpretare l-a primit Henryk Golebiewski, pentru Edi de Piotr Trzakalski (Polonia).

Juriul şi-a spus că trebuie să mai dea un premiu peste cele pentru care fusese arvunit, aşa că a mai dat directorului spaniol de imagine al filmului Intacto, Xavi Jimenez o Menţiune specială.

Aşa cum se ştia, Dorel Visan a primit un Premiu de excelenţă, şi se mai ştia că va mai fi premiat (cu Premiul Agressione) un tînăr actor român, dar nu se ştia că aceasta avea să fie Diana Dumbravă, protagonista filmului Maria de Călin Netzer, film prezentat la Zilele Filmului Românesc.

Premiul publicului l-a primit Vorbeşte cu ea de Pedro Almodovar, urmat în top de Oraşul zeilor şi Noi albinosul.

Şi s-a mai hotărît tot în ultimul moment să i se acorde şi lui Neagu Djuvara un Premiu special de debut, deşi acesta era eroul şi nu actorul documentarului biografic Din răstimpul unei vieţi de Monica Eftimiu.

Gata şi cu TIFF-ul. Mîine se dau din nou filmele cele mai bune din selecţie. La revedere şi mi-a părut bine!